Saturday, March 20, 2010

Homosexuali celebri: 9. Pindar Jocurile olimpice si homosexualitatea

Homosexuali celebri: 9. Pindar Jocurile olimpice si homosexualitatea, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 28-02-2010)


Discobolul
Probabil ca lucrul cel mai fascinant pentru omul modern cand priveste istoria antica greceasca il constituie subiectul jocurilor Olimpice.

Pentru ca este pana azi singurul aspect la care civilizatia noastra a revenit!

Aceasta traditie a jocurilor olimpice se credea ca a durat timp de circa 12 secole, incepand cu 800 de ani inaintea erei noastre si durand pana in anul 394 al erei noastre, cand imparatul crestin Teodosie a considerat ca aceste jocuri sunt necrestinesti, promoveaza "pacatele" si deci trebuie interzise.Tot atunci a avut loc si un cutremur devastator care i-a intarit, se pare, convingerile. Pana acum un an, aceasta era istoria oficiala a jocurilor olimpice.

Dar in ultimii cativa ani (si mai ales in anul trecut!) s-au gasit in Olympia ramasite arheologice care atesta in mod clar faptul ca, in ciuda edictului imparatului Teodosie si a cutremurelor, jocurile olimpice au continuat si fara aprobarea lui pentru o vreme. De fapt trebuie sa prelungim perioada cand au avut loc cu inca 120 de ani. Astfel institutia Jocurilor Olimpice s-a dovedit a fi cu mult mai durabila decat imperiul roman si decat imperiul crestin al lui Constantin!

O intreaga echipa de arheologi germani a scos la iveala urmele acestui trecut nebanuit. Si ceva mai mult, unele lucruri total necunoscute in trecut: olimpicii aveau si un club al lor, la fel ca si olimpicii de azi!

Si mai aveau (aviz celor care nu dau importanta igienei WC-urilor de azi macar la obiectivele turistice!) de asemenea, o serie de latrine foarte igienice!

"Latrinele igienice" (desi pare a fi un oximoron, adica o contradictie in termeni, totusi nu este) au foat intalnite pentru prima data in istorie la latini. Intrucat in Roma antica exista mai multa apa curenta decat chiar in Roma secolului al XIX-lea, datorita apeductelor romane, ideea latrinelor curate, cu apa curenta a prins aripi si s-a completat cu atasarea de bureti, pe langa apeductele deschise cu apa curata venita din munti, bureti utilizati in locul hartiei igienice da azi. Buretii respectivi erau legati cu sfoara ca sa nu se piarda sau sa fie aruncati, si erau apoi spalati cu apa de utilizatori. In plus, stim ca erau schimbati in mod frecvent dupa starea in care au fost gasiti. Sa recunoastem ca a fost un urias pas inainte, daca ne gandim ca nici in zilele noastre nu gasim WC-uri curate la multe monumente istorice de la noi.

1. Homosexualitatea și jocurile olimpice

Aceasta este noua ideie a istoricilor moderni!
De unde pana de curand aceasta ideie ar fi parut eretica, astazi o gasim aproape in toate sursele istorice moderne. Ba chiar as spune ca a ajuns sa fie excesiva!
Cum adica?
Sa vedem.

Din istoria Greciei Antice stim ca la inceputurile jocurilor olimpice, din anul 776 i.e.n., sportivii erau "imbracati", adica purtau esarfe care le acopereau nuditatea. Conform traditiei grecesti, imediat dupa inceperea traditiei jocurilor olimpice, un sportiv din Megara si-a indepartat orice urma de imbracaminte in cursul unui exercitiu de alergari si a castigat cursa. De atunci toti sportivii au facut la fel. Sigur ca jocurile olimpice, cel putin din momentul adoptarii nuditatrii masculine ca regula generala, au fost legate de homosexualitate. Dar nu vad de ce traditia bine cunoscuta nu ar fi corecta. Asocierea homosexualitatii la nuditate nu era necesar sa se faca la nivel "declarativ". Pur si simplu un incident putea servi ca start al unei traditii care urma oricum sa inceapa.

Tuturor sportivilor invingatori la jocuri li se facea cate o statuie, pentru a fi onorati pentru eternitate. In momentul cuceririi politice a Greciei Antice de catre crestini, in Olimpia exista o padure intreaga de statui de baieti si barbati (nuduri), care a fost distrusa cu ciomegele de catre "zelotii iubirii", cum le spunea profesorul G. Campbell crestinilor, care cu fortza de distrugere a neofitilor la crestinism au distrus atat de multe obiecte de arta care le aminteau de vechea civilizatie greceasca! Si acestia au fost greci, dar erau "zombificati" de noua religie! Uriasa lor forta de distrugere a lasat in zilele noastre numai urme ale unei civilizatii apuse. Si totusi, aproape din nimic, Pierre de Coubertin a reusit in secolul al XIX-lea sa reinoade traditia istorica.
Sa nu uitam de asemenea un amanunt amuzant: sportivii care erau prinsi ca au trisat in antichitate erau pusi sa plateasca amenzi usturatoare, care erau utilizate pentru finantzarea unor constructii noi necesare jocurilor olimpice. Dreapta pedeapsa!

2. Cauzele victoriei "zelotilor iubirii" asupra civilizatiei umane

Un istoric american s-a concentrat asupra analizarii epitafurilor din primele secole ale crestinismului in imperiul roman. Uluitor!

Constatarea lui a fost ca in timp ce "paganii" aveau epitafuri pline de jale, in care deplangeau moartea celor iubiti, stiind foarte bine ca nu ii vor mai intalni niciodata (iar pe atunci majoritatea oamenilor mureau tineri), crestinii, in numar din ce in ce mai mare (cresterea numarului crestinilor era chiar exploziva), mureau fericiti!
Evident ca ei se asteptau sa aterizeze dupa moarte in bratele lui Isus Cristos, ceea ce ii facea sa moara cu zambetul pe buze!

Este clar acum de ce partida jucata intre cultura Greciei Antice (mult superioara crestinismului) si noua religie a fost transata in favoarea crestinismului: din cauza ca lumea antica traia in inter-regnum: in timp ce majoritatea oamenilor au ajuns sa se indoiasca de puterea zeilor vechi ai Greciei, crestinismul era in curs de instalare, promitzand "marea cu sarea" pentru "lumea viitoare".

Acesta a fost momentul in care poetul Palladas a scris ca "noi grecii suntem de acum morti si ingropati".

[Trebuie sa precizez ca acesta este un citat din E.M. Cioran. Eu nu am gasit in Antologia Palatina poezia respectiva, dar nici nu am cautat prea mult in aceasta imensa culegere de poezii antice.] Astfel ca nu trebuie sa ne mire zelul destructiv al crestinilor in exterminarea urmelor civilizatiei grecesti!

Cat despre justificarea faptului ca in mod evident civilizatia greaca era superioara balbaielilor "culturii" crestine, acest lucru era perfect justificabil la crestini. Doar toti stiau ce a spus zeul lor Isus Cristos: "si cei din urma vor fi cei dintai"!



Dar sa revin la subiectul jocurilor olimpice. Unele reguli si legi par de-a dreptul fantasmagorice. Fecioarele (amintesc ca traditia greceasca era ca toti barbatii sa se casatoreasca oricand dupa varsta de 30 de ani cu fecioare, nu cu "femei experimentate") erau foarte bine primite la spectacolul sexual prin excelenta al masurarii fortei si agilitatii tinerilor goi de pe stadioane. In schimb femeile casatorite nu aveau voie sa participe ca spectatoare, sub amenintarea pedepsei cu moartea!

Explicatia data de istoricii moderni este evident de natura logica: fecioarele trebuiau sa stie pe ce lume traiesc si sa-si aleaga barbatii cu mare atentie (atat cat puteau ele sa aleaga!) pe cand femeile casatorite trebuiau sa se multumeasca sa aiba acasa pe cine l-au ales! Orice comparatie (si se puteau face comparatii din belsug, evident, la vederea acelor tineri fantastici care invingeau la jocurile olimpice!) putea fi coroziva pentru ordinea sociala din Grecia! Mai ales ca tinerii respectivi mai erau "vanati" si de barbati!

4. Ofrandele pentru zei (jertfele) aduse la olimpiade

Toate popoarele antichitatii au simtit nevoia sa incerce sa plateasca in mod echitabil zeii pentru faptul ca le-au oferit nemaipomenitul dar al vietii. Sigur ca modul in care diverse popoare s-au recompensat pentru acest dar a fost diferit.

De exemplu vechii fenicieni si evrei erau foarte infricosati de zeii lor si nu au trisat deloc, oferind ce aveau ei mai bun si mai valoros: cei mai reusiti copii ai lor! Copiii handicapati nu erau demni de a fi folositi ca jertfe la fenicieni si evrei, ca ar fi fost "necinstit". Nu poti sa incerci sa trisezi zeitatile, ca se razbuna!

Este un fapt istoric bine stabilit ca vechii evrei practicau sacrificiile umane; de altfel "incidentul" cu "tatal" caruia dumnezeu YHWH ii cere sa isi sacrifice fiul dar se razgandeste in ultimul minut, pretinzand ca numai "i-a incercat credinta" este o relicva a acelor timpuri. Cat despre fenicieni, ei aveau traditia sa inroseasca in foc un zeu metalic cu o gaura in el si sa introduca pe cel mai reusit fiu al lor in acea gaura ca sa se faca scrum in cinstea zeilor.

Si grecii din antichitate faceau in mod masiv jertfe, dar intr-un mod oarecum diferit: la fiecare ocazie a jocurilor olimpice ei sacrificau un numar fix de animale pentru zeii lor: cate 100 (una suta) boi. Dupa care ei separau carnea pe care o mancau toti participantii, de coarne, dinti, copite, pe care le ofereau cu multa larghetze zeilor lor, arzandu-le si facandu-le scrum in cinstea lor.

Banuiesc ca ei stiau precis ca devreme ce zeii lor sunt foarte puternici, ei vor avea si forta necesara sa roada si sa manance ceea ce oamenii nu pot manca!

Precizare: astazi stim, din fizica moderna, ca Universul este "un joc de suma nula". Nu datoram nimanui nimic, pentru ca suntem datorati exclusiv "nimicului". Din punct de vedere cuantic "nimicul este instabil". Dar pana de curand nimeni nu stia asta! Energia totala a Universului este cu precizie chiar zero!

5. Arta poetica a olimpiadelor

Fie ca se refera la olimpiade, fie ca se refera la jocurile corintice, istmice sau nemeiene, sau la alte concursuri, grecii erau foarte avizi de poezie.

Cel mai renumit poet grec al antichitatii a fost Pindar, care a scris multe poeme inchinate mai ales sportivilor invingatori. Dar Pindar nu era ca Socrate: el nu scria poezii pe gratis!

Puteau fi baietii respectivi oricat de frumosi, ca ii punea sa plateasca!

Iar familiile acelor baieti plateau cu placere, numai sa-si vada odraslele iubite eternizate si in versuri, nu numai in statui!

Poate ca sportivul Cleandros din Egina, invingator la Pancration (un sport infernal!) a avut parte de cel mai frumos poem facut la comanda!

Insa vreau sa citez aici nu poemul dedicat lui, ci o scurta poezie dedicata lui Theoxenos din Tenedos, tanarul iubit de Pindar (evident ca aceasta poezie nu a fost facuta pe bani!)

Ioan Alexandru a tradus cu talent poemele lui Pindar dar nu am acum la indemana cartea lui, asa ca incerc sa redau doar ideea centrala, fara sa tin cont de subtilitatile poetice:

"Inima a mea, este adevarat ca rodul iubirilor trebuie cules in plina tineretze, la timpul potrivit...dar cine a vazut stralucirea lui Theoxenos, scanteierea ochilor lui si nu a fost cuprins de dor, de valul dorintelor, inseamna ca are o inima neagra, de fier inegrit de o flacara neagra care ingheata, fie ca s-a inrobit el insusi banilor fie ca a fost inrobit de farmecele femeiesti; il tine Afrodita in necinste, zeitza cu freamatul de pleoape unduios...Dar eu ma topesc ca si ceara de albine atinsa de razele soarelui cand vad trupurile tinerilor. Iar in Theoxenos, fiul lui Hagesilas, farmecul si gratia si-au facut locuinta".

Evident ca sentimentul de iubire exprimat de Pindar nu este artificial, ci autentic!

(va urma)

Pedofilia și protecția minorilor

Pedofilia și protecția minorilor, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 28-02-2010)

De cateva zile in SUA are loc un scandal iesit din comun. Un medic pediatru a fost acuzat ca in decursul ultimilor 10 ani a molestat in mod grosolan copii intre varsta de 3 luni si 13 ani! Copii carora el le-a facut mult rau!

Desi cuvantul pedofilie este de fapt un "misnomer" - o denumire incorectă, pentru ca este cu totul incorect sa se utilizeze o expresie care inseamna in realitate "iubire de copii" pe post de ucidere sau viol, totusi majoritatea americanilor s-au obisnuit cu acest termen. Problema cea mare a fost insa observata chiar de fondatorul stiintei orientarii sexuale, John Money. El a deplans faptul ca nu se face nici o diferentiere intre "pedofilia sadica" si cea care in anumite conditii poate fi considerata, conform unor psihologi, ca fiind o orientare sexuala.

Redau aici in engleza un citat care defineste pozitia dr Money:

" John Money was critical in debates on chronophilias, including ephebophilia and pedophilia. He felt that both sexual researchers and the public do not make distinctions between affectional pedophilia and sadistic pedophilia. For Money, affectional pedophilia was about love and not sex.

If I were to see the case of a boy aged ten or eleven who's intensely erotically attracted toward a man in his twenties or thirties, if the relationship is totally mutual, and the bonding is genuinely totally mutual...then I would not call it pathological in any way.[18][19]
His view was that affectional pedophilia is caused by a surplus of parental love that became erotic, and is not a behavioral disorder. Rather, he felt that heterosexuality is another example of a societal and therefore, a superficial, ideological concept"

Doctorul Fred Berlin, urmasul Dr. Money la clinica din Baltimore, care se ocupa de studirea problemelor de orientare sexuala, a mers in aceeasi directie in interventiile lui publice.

Dar indiferent de pozitia uneori total opusa a medicilor, care mai au si obiceiul de a se jigni reciproc cu multa pasiune in acest domeniu volatil, Dr. Berlin a afirmat clar ca nu orientarile sexuale sunt vinovate de deciziile personale pe care le iau oamenii.

"Indiferent de structura psihica a unui om, ceea ce diferentiaza oamenii intre ei este DECIZIA PERSONALA pe care o ia fiecare om, care poate fi de doua feluri: fie de a ceda dorintei de a face rau altora, in acest caz copiilor, fie de a nu ceda. Si fiecare om are raspunsuri proprii, de care este total raspunzator".

De exemplu, Dr Berlin a aratat (in scris dar chiar si intr-o emisiune tv) ca de multe ori au venit la el parinti cu copii de 16 ani care au cerut tratament pentru acestia pentru corectarea atractiei lor sexuale pentru copii de...5 ani. Evident ca asta este o problema foarte mare pentru un parinte si copilul respectiv. Tratamentele aplicate sunt desigur complexe. Dar in toate cazurile nu problema respectiva ii face pe unii sa intre la inchisoare, ci DECIZIA personala pe care acestia o iau, fie ei adulti, fie ei minori.

Deci, spunea el, una este structura psihica si alta este activitatea personala, care poate fi legala sau ilegala. El nu este consultat de pacienti, sau de parintii lor, pentru a-i scoate basma curata pe acestia dupa ce au incalcat legile. Legea e lege iar psihiatria e psihiatrie.

Ca sa revin insa la obiectul disputei anterioare,: cand cineva este intr-o pozitie de putere fatza de minori sau fatza de altii (handicapati, etc) se considera pe drept cuvant ca are responsabilitati speciale. Ceea ce e permis unui om care nu are asemenea responsabilitati e una, iar in situatia cand exista responsabilitati, e altceva. Pentru un profesor, situatia e diferita decat pentru altcineva. Numai ca si aici sunt complicatii. De exemplu, cunosc un caz cand faptul ca o profesoara care a avut sex cu un elev a fost motiv de sinucidere pentru elevul respectiv. In acel caz evident ca profesoara a fost doar manipulatoare si nu era vorba de nici o iubire. In alt caz, elevul (altul) i-a ramas recunoscator pe viata altei profesoare ca l-a invatat "cum sa se poarte cu femeile", demonstrandu-i pe viu anumite secrete sexuale.

Cel mai amuzant caz a fost cel pe care mi l-a descris un fost coleg de facultate, care dadea ore de matematica si chimie , in afara serviciului, la un liceu.

Cand parintii unui elev au venit la scoala sa reclame o profesoara de franceza care il medita pe baiatul lor, ca aceasta avea sex cu el in timpul meditatiilor, (au prins-o ei in flagrant) acestia au aflat cu multa surprindere ca programa scolara a liceului respectiv nu avea limba franceza ca obiect de studiu, ci engleza. Elevul respectiv a reusit sa-i convinga in prealabil pe parinti sa-i angajeze ca tutor o profesoara de franceza pe motiv ca "toti ceilalti colegi au angajat-o ca sa-i ajute". "Vreau si eu ore de franceza" a spus baiatul.

Care, dupa ce a fost prins in flagrant de parinti, i-a intrebat pe acestia pe un ton incisiv, astfel preluand initiativa atacului, "de ce nu avut macar atata interes incat sa se intereseze ce limbi straine studiaza el la scoala".

"Ce credeati ca fac ceilalti baieti, colegi de clasa, cu profa respectiva in timpul orelor de franceza?", a intrebat el.

Este acesta abuz sexual sau nu?

Da, respectiva era profesoara. Da, ea era majora. Da, elevul era elev si deci minor.
Si totusi...

Am anumite dubii privind utilitatea sociala a unor legi care sunt menite in principiu "sa apere minorii".

Homosexuali celebri din perioada elenistica: 8. De la Filip al doilea la Plutarh

Homosexuali celebri din perioada elenistica: 8. De la Filip al doilea la Plutarh , de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 21-02-2010)


Relatii homoerotice in arta arhaica greceasca

Cum am vazut in articolul trecut, in doar cativa ani Alexandru a dat o lovitura aproape mortala statelor-cetati din Grecia antica. Ele si-au pierdut orice importanta politica peste noapte, mai ales dupa moartea lui Alexandru, pierzandu-si mai intai statutul independent si devenind, in cel mai bun caz, chiar si cetatea Atena, "orase de provincie" fara importanta. Dar ele erau (inainte de cucerirea Greciei de Alexandru si Filip) focarul activitatii politice al Greciei si fundamentau insasi ratiunea existentei pederastiei institutionale din Grecia Antica! Atata vreme cat polisurile, adica orasele-cetati, nu erau sufocate de invazii straine, pentru ca se puteau apara prin structura militara proprie, ele nu aveau cum sa intre in criza, din interior, pana la Alexandru.

Este evident ca pederastia greaca a fost una din "victimele" principale ale lui Alexandru, in ciuda faptului ca nu a fost niciodata intentia lui sa o desfiinteze ca fenomen si instrument. Chiar si el in campaniile sale militare avea o intreaga formatiune alcatuita din paji la varsta efebiei si sub aceasta varsta, peste tot unde a luptat. Atat acesti baieti cat si femeile care insoteau trupele lui Alexandru aveau ca menire satisfacerea pulsiunlor sexuale ale trupelor sale. De altfel generalii sai erau pe front nu numai cu sotiile lor ci si cu unii din copiii lor, dintre care fiul generalului sau Parmenion era cel mai proeminent! Datele istorice arata insa ca mai ales dupa ce iubitul sau Hefestion a murit, Alexandru s-a purtat mizerabil cu ei.


A existat chiar o "conspiratie a pajilor" lui Alexandru, iar acesta i-a ucis fara scrupule, in chinuri groaznice, pe baietii implicati.
Cu fetele si femeile aduse impreuna cu baietii efebi de soldatii lui, in campania militara, el s-a comportat ceva mai bine, desi tot dur.
Singura lui durere adevarata a fost provocata de moartea lui Hefestion!
Rugul ars in onoarea lui a avut peste 60 de metri inaltime, iar masurile luate de el cu acea ocazie frizeaza dezechilibrul mintal, la care era inclinat si din cauza alcoolismului sau manifest.
Din acest punct de vedere el era in acel moment la fel ca tatal sau in tineretea lui Alexandru!
Acesta nu va fi singurul caz de pierdere a ratiunii pentru iubirea unui barbat sau baiat ,in istoria antica. Vom vedea in aticolele urmatoare cum unul dintre imparatii romani si-a pierdut mintile intr-un asemenea hal incat si-a declarat iubitul sau, adolescent, Zeu Suprem (!) adica Dumnezeu!

2. Crearea unor noi structuri politice

Cum stim, Imperiul lui Alexandru nu a putut supravietui intact. Pe patul de moarte, Alexandru a fost intrebat: "Cine sa preia puterea daca el va muri?" "Cel mai puternic", a venit raspunsul lui. Dar nimeni nu se putea compara cu Alexandru ca putere, asa ca divizarea imperiului a fost singura solutie de moment. Iar in acest caz "solutia de moment" a modelat istoria lumii pe timp de mai multe secole. Patru din generalii lui au impartit imperiul, formand state diferite dar stabile, care au existat in continuare timp de secole.


In noua structura politica, notiunile de "onoare" si "lege" nu mai aveau importanta pe care au avut-o inainte, in statele-cetati, iar cei mai slabi puteau fi abuzati si exploatati fara frica de urmari in aceste societati. Prin definitie, acestia erau in primul rand baietii minori, care au decazut din rolul lor de prestigiu din trecut. Fetele aveau oricum un rol neglijabil in societate, fiind considerate de fapt tot "minore" chiar si cand ajungeau femei adulte.

Amintesc din nou titlul unei carti publicate recent de istoricii de azi ai sexualitatii din Grecia Antica: "The boys were their gods". Baietii erau zeii lor! Probabil ca acest titlu este cel mai potrivit pentru descrierea relatiilor sentimentale si sexuale din "secolul de aur", al lui Pericle, care preceda elenismul, dar nu de mai tarziu. Trebuie amintita convingerea istoricilor moderni ca niciodata nu au ajuns baietii, ca grup social, la un grad de preeminenta sociala atat de ridicat cum au fost in societatile statelor-cetati grecesti. Ceea ce a urmat a fost, in mod evident, declinul lor social. Una din cartile publicate de Prof. Eva Keuls se numeste "The reign of the Phallus: sexual polytics in the ancient Athens". Chiar si titlul acestui volum sugereaza ideea exprimata mai sus. Nu este cea mai buna carte consacrata acestui subiect, pentru ca intre altele autoarea este influentata si ea de curentul feminist de azi. Trebuie sa adaug ca a judeca antichitatea greceasca dupa ultimul racnet al corectitudinii politice de azi este bineinteles ridicol, dar in acest caz continutul stiintific al cartii salveaza situatia.


Este evident ca lucrurile nu s-au schimbat chiar peste noapte. Intr-un anumit sens, elenismul a fost o perioada istorica de relaxare a tensiunilor sociale si a moravurilor, de permisivitate in toate, mai ales in arta, gandire si...stiinta! Mai tarziu, intr-o perioada foarte scurta dupa cucerirea puterii politice de catre crestini toate acestea se vor evapora fara urma!

In plus, acum este momentul cuceririi romane. Uneori acest moment este definit ca fiind "momentul cand cuceritorii romani au fost cuceriti de cei pe care i-au cucerit". Intr-adevar romanii aveau o admiratie adanca fatza de toate elementele societatii grecesti, de la care se inspirau si ei. Limba culta a ramas in imperiul roman limba greaca, nu cea latina, considerata neculturala chiar si de catre imparati. Pana si Caesar a folosit limba greaca in memoriile sale! Grecia a prosperat in cadrul structurii politice a imperiului chiar mai mult decat inainte de cucerirea ei de catre armata romana. La acest lucru a contrinuit in primul rand prestigiul culturii grecesti. De altfel pana si cetatenii romani simpli faceau efortul sa aiba pentru fiii lor profesori greci!

Imparatul Marcus Aurelius a scris vestita sa carte "Catre sine" nu in limba latina, ci in limba culta a vremii, greaca. Abia cu mult mai tarziu avea sa inlocuiasca latina limba greaca ca limba de prestigiu in Europa. Mai mult, in educatia sa, Marcus Aurelius are un tutor "iubitor" (erastes) ca si tinerii nobili din societatea greceasca, el fiind in mod evident "eromenos", adica elevul iubit si presupus a fi educat de catre "erastes". Scrisorile dintre Marcus Aurelius si Cornelius Fronto (iubitor-iubit) au supravietuit pana azi si sunt adunate si publicate in volum. In privinta orientarii sexuale a imparatului Marcus Aurelius, de interes pentru noi, el ne marturiseste singur in capodopera sa "Catre Sine" ca era obsedat de "iubirea baietilor" dar ca tatal sau a depus eforturi speciale ca sa-l invete sa se stapaneasca (cu siguranta din motive politice).

Trebuie sa fim constienti ca nici in vechime, pentru un om politic, cunoasterea de catre publicul larg a inclinatiilor sexuale personale nu era un avantaj. De exemplu, cand Caesar a propus in calitate de imparat acordarea anumitor avantaje fiicei regelui Bithiniei (regat situat in nordul Turciei de azi, la Marea Neagra), Nicomedes, motivand aceasta propunere prin faptul ca si regele Bithiniei a facut imperiului Roman servicii, Seneca a intervenit imediat, dandu-i peste nas lui Caesar: " sa trecem peste astea, las' ca stim noi ce servicii ti-a facut tie Nicomedes si ce servicii i-ai facut tu lui", facand aluzie la faptul ca in tineretea lui, Cezar a fost, intr-o anumita imprejurare, partener pasiv al acestui rege.

Recomand aceasta carte ("Catre sine") scrisa de un imparat roman pe care nu-l interesau treburile armatei, dar care, in mod paradoxal a ajuns pana in zilele noastre tocmai intr-o pozitie...martiala, prin statuia sa ecvestra care a supravietuit in Roma in ciuda celor doua milenii care au trecut de cand a fost realizata. Uneori si istoria face glume. Ce-l interesa pe Marcus Aurelius era de fapt "sa invatam de la inceput din ce fel de univers suntem o parte"! Adica stiinta!

3. Dezvoltarea literaturii, artelor si stiintelor; "justificarea" heterosexualitatii in societate.

Cum stim, cuvantul heterosexualitate va apare numai in secolul al XIX-lea, dar pentru prima data in istorie, in elenism ia nastere o contestare frontala (desi foarte blanda) a pederastiei. In mod surprinzator, aceasta apare mai ales la scriitorii care erau totusi inclinati spre pederastie, cum a fost de exemplu chiar Plutarh, acest lucru intamplandu-se si datorita influentei culturii latine asupra celei grecesti.
Plutarh si-a petrecut o parte a vietii la Cheroneea in Grecia, iar alta parte in Roma antica, dupa care a revenit din nou la Cheroneea. Observam ca in lumea de azi el ar fi echivalentul cuiva care ar trai la inceput in Europa, apoi in SUA, pentru a reveni din nou in Europa. Deci in mentalitate el nu putea fi decat extrem de intelegator fatza de doua lumi diferite. Din punct de vedere strict cultural, Plutarh a reprezentat un hibrid greco-latin sau mai bine spus greco-roman.

Formularea clara a "alternativei heterosexuale" apare in dialogul sau "Eroticos", consacrat acestei probleme, dar si in alte carti din literatura greaca, cum ar fi "Daphnis si Chloe" de Longos si altele. Descrierea a ceea ce ar fi "viata curata" a pastorilor incepe sa castige interesul cititorilor. Principalul rezultat al acestei perioade este faptul ca varianta pe care azi am numi-o "heterosexualitatea exclusiva" a fost deja formulata sub forma de alternativa, dar in mod evident nu reprezenta nici pe departe sexualitatea dominanta. Probabil ca aflarea acestor realitati istorice este de natura sa socheze cititorul modern, care din scoala si din primii ani de viata a invatat chiar opusul celor discutate aici.


Privind strict din punctul de vedere al literaturii, aceasta perioada a fost prima din istorie in care a aparut ideea existentei unor variante ale vietii sentimentale neomologate pana atunci de istoria anterioara, care era centrata pe pederastie. Si totusi pana si in acest dialog in care Plutarh incearca sa fie cat mai obiectiv, nu putem spune ca elementele logice sunt bine definite. Actul sexual in sine este considerat oarecum degradant, lucru prezentat ca fiind in defavoarea heterosexualitatii (!). Actul sexual de copulare propriu-zisa mai ales cu femeile era considerat "urat in sine". In schimb admirarea pretins nesexuala a baietilor in sensul exaltarii prieteniei si afectiunii tutorilor si a altor admiratori ai lor fatza de ei preia si elemente clar erotice (la capitolul "prietenie si afectiune" interlocutorii lui Plutarh, intre care si propriul sau fiu, pun si "admirarea feselor baietilor", element care in mod clar tine de erotism).
De altfel se cunoaste din cultura greaca faptul ca baietii erau educati sa fie "modesti" chiar si in sensul de a sterge cu grija urmele facute de fesele lor pe nisip, in palestre, dupa exercitiile fizice! Pentru ca ei exersau numai goi (gymnos) in gimnazii (cum se chemau "locurile unde baietii exersau goi").


Cum stim, preferinta pentru goliciune nu era datorata absentei mijloacelor banesti necesare pentru a-si cumpara haine sau echipament sportiv, cum ar crede unii. Ci tocmai pe dos! Paturile cele mai educate ale societatii adorau traditia nuditatii. Ca sa intelegem mai bine cum stateau lucrurile, putem sa facem o paralela cu traditia de azi a tinerelor sa poarte bikini, iar nu chilotii traditionali de tip "moartea pasiunii", asa cum au purtat bunicile lor la batranete cel putin. Iar sentimentele grecilor din antichitate (de repulsie fatza de cei care refuzau nuditatea) seamana foarte bine, mutatis mutandis, cu modul cum societatea moderna percepe scenele pe care le vedem filmate in lumea musulmana de azi, in care atat barbatii cat si femeile intra in apa marii ca sa inoate sau sa se distreze, numai imbracati(e) din cap pana in picioare, femeile purtand chiar si burka pe cap! "Ca taranii" , ar spune unii din contemporanii nostri cu dispret, condamnandu-i in mod incorect pe tarani.

In literatura istorica am gasit si informatia interesanta ca in schimburile comerciale cu triburile semitice, grecii erau foarte atenti sa nu le trimita acestora vase ceramice avand scene sexuale pe ele, datorita faptului ca semitii (evreii, nu fenicienii) erau puritani si nu acceptau asa ceva.

Cat de putin s-au schimbat lucrurile in ultimii 2500 de ani!
Cu ocazia recentei sarbatoriri de catre evreii din Yerusalim a mitologicului rege David (nu stiu cati ani de la nasterea sau moartea lui, poate 3000, asa cum si noi l-am sarbatorit pe mitologicul rege Burebista, nu stiu cati ani de la nasterea sau moartea lui, poate 2000) primaria Romei a facut un cadou primariei din Yerusalim, o copie de marmura a statuii lui David de Michelangelo, crezand ca le va face o bucurie cetatenilor din capitala statului Israel. Initial, rabinii din Yerusalim nu au vrut sa primeasca acest cadou! Doar dupa indelungi discutii l-au infofolit pe David "cum trebuia" si in sfarsit cadoul a fost primit, ca sa fie salvate aparentele! Dar ma indoiesc ca va fi prezentat vreodata publicului israelian in capitala Yerusalim. In alt oras, poate. Altii vor fi stiind mai multe despre acest incident decat mine si ii invit sa participe la discutii, sa ne lamureasca si pe noi.

4. Precizari necesare

Mai ales in ziua de astazi, cultura majoritatii oamenilor, inclusiv cea referitoare la antichitate, vine pe filiera anglo-americana, din motiv de universalitate a limbii engleze. Bineinteles ca acest lucru se refera si la traducerile din greaca si latina.
Cred ca e necesar sa tragem un semnal de alarma asupra faptului ca de multe ori trebuie sa se consulte mai multe surse istorice si mai multe traduceri ale acestora in diverse limbi, cand vrem sa intelegem cu adevarat antichitatea greco-romana, ca sa putem trage concluzii corecte, intrucat cultura anglo-saxona nu a fost tocmai corecta pana acum cand a venit vorba de prezentarea realitatilor istorice.

De exemplu, cand poetul englez Shelley a "tradus" poeziile (exclusiv homoerotice) scrise de Platon in tineretea lui, el sau editorii lui au schimbat sexul persoanelor carora le erau adresate. Cand Platon il descria pe baiatul Aster (Astru, la masculin), fost iubit al lui Platon, (baiat care murise in mod neasteptat), ca destinatar cosmic al versurilor sale de iubire chiar dupa moarte, in varianta tiparita a aparut ca destinatara o fata inexistenta, ca picata din cer, "Stella", inventata de el sau de editori, si pusa in text in locul baiatului, numai pentru a arunca praf in ochii cititorilor asupra sexualitatii reale a lui Platon. De fapt, cum am spus, Platon isi exprima iubirea fatza de baiatul Aster, iar nu fatza de vreo fata, afirmand ca stelele cerului de noapte sunt ochii prin care acesta il priveste "de dincolo".

Sau, cuvantul din limba engleza "phylanderer", care in mod corect ar trebui sa insemne "iubitor de barbati" (ca vine de la phylos - iubitor; si andros, barbat) a ajuns azi sa insemne in SUA "afemeiat, sau iubitor de...femei", adica anglo-saxonii i-au intors pe dos intelesul adevarat. Cuvantul "pedophile", (pedofil) care ar fi trebuit dupa sens sa insemne iubitor de copii, (de fapt din motive gramaticale pe care nu le discut aici, numai de baieti), a ajuns sa insemne violator sau ucigas de copii, baieti si fete, sub varsta de 12 ani. In realitate in Grecia antica violatorii si ucigasii nu erau in nici un caz considerati "iubitori" ci criminali si condamnati la moarte pe loc, fara crutare. Au existat in realitate putine cazuri de viol al baietilor, care sunt amintite in istoria greaca chiar nominal, desi e greu sa se creada ca nu au existat cazuri in care sexul anal sa fie totusi practicat de comun acord, mai ales la adolescentza tarzie. Exista chiar liste ale baietilor violati, care nu erau multi, dupa aceste referinte. Uneori chiar si o propunere de sex anal a fost sanctionata cu executia celui care a facut-o.

Aceasta voita falsificare a relatiilor sentimentale sau/si sexuale va fi regasita si in renastere. Din motive usor de inteles, nepotul lui Michelangelo a publicat sonetele acestuia numai dupa ce a schimbat in editia tiparita (desi nu a facut schimbarile in original) numele barbatilor sau baietilor in nume feminine. Oare de ce nu a falsificat si originalul, ma intreb eu. Poate ca si el spera ca vor veni si alte vremuri, ceea ce s-a si intamplat. Abia relativ tarziu, acum un secol, editurile au revenit la variantele nefalsificate.
Dar modul cel mai frecvent utilizat de falsificare a realitatii care a fost utilizat in istorie consta in falsificarea prin omisiune. Ceea ce incerc eu sa fac aici este sa corectez mai ales acest tip de falsificare, oferind date concrete, usor de verificat.

5. Falsificarea istoriei prin omisiune

Falsificarea prin omisiune este foarte cunoscuta si practicata chiar si in zilele noastre in foarte multe situatii, nu numai relativ la orientarea sexuala. Amintesc de exemplu ca raposata URSS a facut nu de multi ani o propaganda sustinuta in Vietnam si alte tari asiatice, unde elevii de scoala au invatat timp de multi ani ca "Uniunea Sovietica a invins singura Germania nazista, fara nici o participare americana". Tin minte reactia de soc pe care a avut-o un fost student vietnamez in Romania cand a aflat ca lucrurile au fost oarecum diferite.

Dar in cazul istoric al uciderii regelui Filip, tatal lui Alexandru, intelegerea noastra se schimba in mod radical cand aflam nu numai despre modul clasic de prezentare a istoriei (neglijand complet factorul homosexual) dar si despre faptul ca ucigasul lui Filip, Pausanias, avea si el un motiv personal puternic de a-l ura pe Filip, si anume faptul ca el, dupa ce a ajuns preferatul nr 1 al lui Filip, a fost violat in serie de toti partenerii de petreceri ai lui Filip cu aprobarea acestuia, fara ca acesta sa ia nici o masura in favoarea lui, pentru ca Filip isi gasise intre timp un alt iubit! Ura si gelozia sunt si ele factori puternici in deciziile oamenilor!

Dar tot raman destule intrebari fara raspuns!
De ce s-au grabit prietenii lui Alexandru sa-l ucida pe ucigasul lui Filip fara sa-i puna nici o intrebare?
Nu a fost cumva vorba de un complot?
Nu de alta dar si in vremea noastra s-au intamplat lucruri asemanatoare undeva in lume si s-au pus aceleasi intrebari...

6. Sexualitatea si legea cererii si a ofertei

O emisiune-ancheta interesanta vazuta la televiziunea americana m-a facut sa adaug aceste observatii.
Se stie cu precizie ca in lumea antica greco-romana, unde prostitutia era admisa si de multe ori chiar onorata, castigurile barbatilor si baietilor prostituati erau cu mult mai mici decat cele ale prostituatelor femei, numite "hetaire" (companioane) in Grecia antica si "artiste" in Roma antica, castiguri pe care acestea le faceau in relatii heterosexuale. In antichitate trebuia sa platesti mai mult daca voiai relatii heterosexuale pentru ca, normal, acestea erau mai rare; nu puteai gasi femei atat de frecvent ca baieti si barbati. Sexul cu baietii sau barbatii era accesibil la orice pas, in orice loc si la orice ora din zi. Recomand cartea lui Diogene Laertios despre vietile filosofilor care precizeaza pana si glumele obscene facute pe aceasta tema in Grecia Antica in acel timp! Ea a fost tradusa in romaneste prin 1953, odata cu dictionarul filosofic stalinist "editia scurta", se pare ca tot din... limba rusa! Numai daca o carte exista si in limba rusa ea putea primi pe atunci aprobarea de traducere in romaneste! Mai sunt si surprize pe lumea asta!
Limbajul traducerii suna comic pentru ziua de azi. In loc sa existe fraze ca "Polemon era iubitul lui Menon.." se pot citi fraze arhaice de tipul: "Polemon era dragutzul lui...".


Dar din emisiunea tv amintita rezulta ca in lumea moderna castigurile unui barbat tanar (fie el chiar si casatorit!) care joaca in filme pornografice gay in America de astazi este de zeci de ori mai mare decat daca acesta ar juca in pornografia heterosexuala! Un tanar lucrand "pe ogorul pornografiei" fiind intrebat de ce prefera sa joace roluri de homosexual, desi el este casatorit si pretinde ca este heterosexual, a raspuns pe sleau ca pentru o ora de filmare a unui film pornografic heterosexual ia numai 300 de dolari. "Si cat iei daca filmezi aceleasi tip de scene in pornografia gay, de zece ori mai mult?" a intrebat reportera curioasa. "Oh, nu, mai mult de atata!", a raspuns talentatul "artist" familist heterosexual(?!) fara ezitare. Emisiunea respectiva a aparut si pe youtube. A se vedea http://www.youtube.com/watch?v=PQensCD7xcE . Sigur ca nu apare foarte clar cum un "heterosexual" poate juca roluri gay. Dar asta e alta probema.

Ce arata acest lucru? Evident el arata ca in timp ce oferta de barbati sau baieti in antichitate era uriasa, astfel incat ei erau prost platiti in roluri de prostituati, in ziua de azi situatia este inversa: cererea de barbati tineri in pornografia homosexuala este uriasa comparativ cu pornografia heterosexuala!
Din acest motiv putem aproxima in avans sensul schimbarilor sociale care vor veni in viitorul apropiat, deoarece situatia se echilibreaza numai cand cererea si oferta ajung aproximativ egale!

Deci este de asteptat ca va avea loc o schimbare sociala mergand cu sigurantza in sensul cresterii reprezentarii fenomenului homosexual in societatea din viitorul apropiat iar nu invers.
Se pare ca si religiile se vor transforma in acest sens, daca nu vor sa dea faliment!


7. Ce a ramas astazi din fenomenul pederastiei institutionale grecesti?


Unii ar fi tentati sa raspunda: nimic! Sau: Puscaria!
Daca ne referim strict la bazele legale sau institutionale scrise, ar putea parea ca lucrurile stau asa in majoritatea tarilor. Dar in realitate chiar si in secolul al XIX-lea se stia ca lucrurile nu stateau tocmai asa.
In colectia de studii istorice "Albanische Studien" din 1854, istoricul german Von Hahn arata ca in cultura albaneza este incetatenita traditia ca tineri intre 16 si 24 de ani sa se indragosteasca si sa formeze cupluri recunoscute pe plan social cu iubitii lor de 12-17 ani. In aceste cupluri iubitorii poarta numele de "aschik" iar iubitzii au numele "dyllber".
Cu alte cuvinte in Albania acelui timp mai exista intacta traditia pederastiei antice! Cauzele sunt evidente (de ce in Albania si nu in alte parti?) dar nu voi vorbi despre ele aici.
Aceasta realitate a fost confirmata si de prof. Weigand, ca si de Dr. Havelock Ellis, vestitul psihiatru care a scris enciclopedica sa lucrare despre "Inversiunea sexuala" , cum se numea pe atunci homosexualitatea (la inceputul secolului al XX-lea). Doar numele pentru erastes si eromenos erau diferite la albanezi, dar in rest traditiile erau identice cu ale grecilor din antichitate!
Lucrarea monumentala a lui Havelock Ellis, pomenita aici, a fost la discretia publicului cititor romanesc si sub comunism, cand am citit-o la BCS in Bucuresti, cu multi ani in urma. Dar nimeni nu se inghesuia sa o citeasca pe atunci!
Sa revenim insa la pederastia albaneza din secolul al XIX-lea:
Iata in ce termeni era descrisa pederastia traditionala albaneza, urmasa celei grecesti care a existat sub forma institutionala:

"Sentimentul iubitorului pentru baiat este pur ca si rasaritul soarelui. Il plaseaza pe iubit pe un piedestal identic cu al unui sfant. Este cea mai inalta pasiune de care este capabil omul."
Las mai bine restul textului in engleza:

"The lover's feeling for the boy is pure as sunshine. It places the beloved on the same pedestal as a saint. It is the highest and most exalted passion of which the human breast is capable. The sight of a beautiful youth awakens astonishment in the lover, and opens the door of his heart to the delight which the contemplation of this loveliness affords. Love takes possession of him so completely that all his thought and feeling goes out in it. If he finds himself in the presence of the beloved, he rests absorbed in gazing on him. Absent, he thinks of nought but him. If the beloved unexpectedly appears, he falls into confusion, changes color, turns alternately pale and red. His heart beats faster and impedes his breathing. He has ears and eyes only for the beloved. He shuns touching him with the hand, kisses him only on the forehead, sings his praise in verse, a woman's never."

Deci, sa nu ne grabim sa cantam prohodul pederastiei institutionale, pentru ca pare a fi prea devreme, chiar si acum, dupa 23 de secole de la decesul ei oficial prematur.


Nota: am atasat o imagine a unei piese ceramice mai vechi, din perioada arhaica greceasca, din secolul 6 i.e.n. Acest lucru se poate vede foarte usor dupa stilul folosit si tipul de imperfectiuni ale desenului.
Am ales aceasta imagine deoarece se poate vedea foarte clar ca de multe ori "pederastia greceasca" implica si varianta de relatii sexuale in care de fapt diferenta de varsta este minima, astfel indicand faptul ca a existat o tranzitie treptata intre pederastia tipica si homosexualitate. In urmatorul articol vom discuta si despre descoperiri foarte recente facute in Grecia, in Olimpia, care ne pot schimba opinia despre jocurile olimpice!

Va urma

Homosexuali Celebri: 7. Alexandru Macedon si Hefestion

Homosexuali Celebri: 7. Alexandru Macedon si Hefestion, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 14-02-2010)


Alexandru cel Mare, sau Alexandru Macedon, (Megas Alexandros in greaca) este poate unul din putinele personaje istorice in privinta caruia istoricii sunt unanimi cand spun ca este cel mai vestit conducator de osti al lumii. Intr-un fel se poate spune ca prin cuceririle lui el a accelerat istoria.

El incheie o perioada istorica si deschide alta; lumea de dupa moartea lui nu va mai semana cu ceea ce l-a precedat, datorita schimbarilor ireversibile pe care el le-a initiat.

Dupa el, antichitatea greaca intra in alta etapa istorica: elenismul.

Dar ce fel de om a fost el? Si ce s-ar putea spune nou la acest capitol?

1. "Inventarea" homosexualitatii propriu-zise

Am vazut in articolele precedente ca "homosexualitatea" greceasca de pana la Alexandru era de natura institutionala, cu reguli precise. Erotismul masculin era pus la lucru in antichitate. Intr-adevar, pederastia si legile ei stabilite mai intai in insula Creta si apoi la Atena, de catre Solon, si Sparta, de catre Lycurg, reprezentau o homosexualitate speciala, cu rol social mai ales in domeniul educatiei, dar nu numai. Pulsiunile sexuale masculine erau puse in slujba intereselor cetatilor grecesti care coincideau totusi, in acelasi timp, si cu sensul evolutiei stiintelor si artelor, fiind si o garantie a controlului cresterii populatiei. In perioada de activitate sexuala maxima a acestora, barbatii practic nu puteau avea copii, desi nu se abtineau de la sex! Doar ca era sex cu tinerii, de obicei in pozitie inter-crurala, asa cum este portretizat pe vasele de lut smaltuit aflate la diversele muzee ale lumii, de la Metropolitan Museum din New York la muzeele din Dresda si Berlin. Doar ca uneori aceste vase smaltzuite sunt ascunse in pozitii speciale, ca la Metropolitan Museum, ca sa nu le vada "The religious Right", ca ei nu suporta adevarul!

In filmul francez "La cage aux folles", artistii francezi reusesc o comedie excelenta in care unul din personaje vine in graba mare cu polonicul plin ca sa toarne sos pe farfuriile cu asemenea imagini, avute de un cuplu homosexual, ca sa nu contrarieze pe tatal homofob al logodnicei fiului "lor", cand acesta (tatal) isi pune in sfarsit ochelarii!

Intr-adevar din antichitatea antichitatii, in insula Creta, scopul de reglare a populatiei era stabilit prin lege. Natalitatea umana, lasata in voia sa, ar fi condus in mod sigur la suprapopularea insulei intr-un timp foarte scurt, astfel incat separarea actului de procreatie de satisfacerea impulsurilor sexuale a parut a fi de la inceput o necesitate. Ca vrem sau nu, aceasta separare este si azi o necesitate. Omenirea nu se poate inmulti in acelasi ritm sustinut ca si pana acum la nesfarsit. E greu sa ne imaginam cum ar fi putut rezolva societatea cretana problema alocarii resurselor naturale in cazul respectiv, insula Creta fiind totusi modesta ca bogatii si intindere. Societatea cretana era incapabila de expeditii de jaf si anexare a altor teritorii si nici nu avea zei cu o traditie razboinica, care sa le fagaduiasca alte teritorii, apartinand vecinilor, la fel ca in cazul altor popoare. Ramane totusi neclar modul in care s-a ajuns la aceasta solutie despre care stim ca a fost si este crunt blamata mai tarziu de religiile abrahamice. Ulterior intreaga lume greaca a urmat aceasta traditie.

Sa nu uitam ca in biserici, mai ales in cele ortodoxe, chiar si azi putem auzi preotii cantand "Domnul Savaot", fara sa stie ca ei il preamaresc pe "zeul ostirilor lui Israel"! Ma intreb: ce s-ar intampla daca si preotimea ortodoxa ar fi culta? Ar mai canta preotii ode pentru armata...israeliana? Glumesc. Stiu ca ar canta in continuare! Preotii ortodocsi nu pot fi culti, pentru ca altfel nu ar mai fi, evident, preoti, cu toata "filocalia" lor neogreaca! Desi acum sunt mai modest si cred ca orice societate are nevoie si de minciuni si ipocrizie ca sa supravietuiasca. Inclusiv cea greaca din antichitate.

Dar in atmosfera traditiilor antice grecesti, a aparut acest personaj de mit care avea sa schimbe multe realitati. Alexandru poate fi considerat ca fiind primul homosexual al lumii in sensul modern al acestui cuvant. Pentru ca el a fost primul caz cunoscut in istorie care sa fi format un cuplu cu un iubit (Hefestion) de aceeasi varsta cu el. Rolul social al unei asemenea noi realitati nu era inca cunoscut pe atunci. Homosexualitatea de tip modern nu avea un rol social bine stabilit, dar a fost probabil singura stare care il satisfacea pe Alexandru pe deplin. Putem spune ca din cauza unor imprejurari istorice adverse, nici azi nu e clar ce rol social poate avea homosexualitatea in societate, intrucat evolutia ei a avut o pauza de doua milenii, care coincide cu crestinismul.

2. Alexandru si familia sa

Mama lui Alexandru, Olimpia, nu era de origine macedoneana ci era grecoaica din Epir. Pe atunci Epirul era situat aproximativ in aceeasi arie geografica ca si Albania de azi. De fapt sudul Albaniei mai are inca o majoritate greceasca si azi, fiind numit Epirul de Nord in prezent si este disputat de Grecia cu Albania.

Dupa istorici, ea a fost o femeie apriga, extrem de neconventionala, cu ambitii dinastice foarte puternice si cu interese oculte, crezand in "viata viitoare" si farmece. Sotzul ei, regele Filip al doilea, a luat-o in casatorie cand ea avea 20 de ani, iar el 28. Dar foarte curand, dupa conceperea lui Alexandru, el a inceput sa se sperie de propria lui sotie, pe care a surprins-o odata, dormind cu un sarpe mare in pat!

Probabil ca nu a fost singurul barbat care sa se sperie de o asemenea femeie care doarme cu serpi in pat! Numai ca el avea motive de spaima diferite de cele pe care le-ar fi avut un barbat aflat intr-o situatie similara in zilele noastre.

"Oare nu cumva ea este si preferata lui Zeus?"- s-a intrebat el. "Nu cumva sunt rivalul unui zeu, la mana ei?" Deoarece toata lumea stia ca Zeus, cand l-a rapit pe baiatul Ganymede si l-a facut iubitul si paharnicul sau personal in Olimp, s-a transformat intr-un vultur, ca sa poata sa il rapeasca, lui Filip ii era frica de eventualitatea ca sarpele nevestei ar fi tot...Zeus, intr-o versiune noua! De remarcat ca grecii nici nu concepeau ca zeii lor sa nu aiba nevoie de paharnici care sa le toarne vinul in cupe, intr-atat iubeau ei vinul! (Grecii, nu zeii lor, evident!). Intrebarea se cerea a fi lamurita, ceea ce l-a facut pe Filip sa nu piarda nici o zi fara sa-l afle. Astfel ca el a mers in graba mare la Oracolul din Delfi, ca sa intrebe oracolul despre natura nevestei sale. Oare care barbat nu ar fi procedat la fel daca si-ar fi gasit nevasta dormind cu un sarpe in pat, in absenta lui? (glumesc).

3. Oracolul din Delfi

Atmosfera prezenta si azi la Delphi este de mister. Oracolul i-a prezis lui Filip ca ochiul cu care s-a uitat prin gaura cheii ca sa-si vada pe ascuns nevasta ii va fi scos in viitor. Ceea ce s-a si intamplat in cursul unei lupte! Care o fi oare morala? Ca nimeni sa nu-si mai spioneze nevasta, cred eu. In definitiv tot o femeie transmitea raspunsurile oracolului.

In rest, oracolul a fost destul de confuz. Din acest motiv sau din altele, Filip nu s-a mai apropiat de sotia sa si relatiile lor s-au racit repede.

De altfel el avea obiceiul ca la fiecare betie pe care o tragea cu nobilii macedoneni sa isi mai aleaga cate o noua "nevasta" sau cate un iubit. Ceea ce pare a-i fi fost fatal mai tarziu, cum vom vedea. Dar oracolul nu a raspuns clar la intrebarea lui daca Alexandru este fiul lui sau fiul lui Zeus, cum banuia el! Cred ca oracolul isi pazea propria piele in aceasta privinta.

Putem sa ne imaginam ca in acest context de credinte, ideea de mai tarziu ca o femeie pamanteana a avut relatii sexuale cu un zeu (suprem, evident) nu a mai parut exotica sau ridicola. Terenul pentru "fiul lui dumnezeu", care urma sa vina, era deja pregatit de greci!

4. Natura "pamanteasca" a lui Alexandru

Cand a implinit 13 ani, Alexandru a asistat la trierea cailor buni de catre tatal sau si curtea macedoneana, in vederea cumpararii lor. Cu aceasta ocazie, cand tatal sau a refuzat sa cumpere un cal naravas, motivand ca e prea salbatic, Alexandru a intervenit, spunand: "Ce cal pierd (ei, suita lui Filip)! Si numai pentru ca ei nu stiu sa se poarte cu un cal"!

El observase ca acel cal considerat ca fiind prea naravas se speria de umbra lui, asa ca l-a intors cu capul spre soare si apoi l-a incalecat fara frica. Aceasta este istoria calului numit Bucefal: Alexandru a stiut cum sa-l incalece si cum sa-l conduca, ceea ce i-a impresionat pe toti curtenii. Filip a cumparat pentru Alexandru calul Bucefal pentru suma de 13 talanti.

Acest cal a intrat si el in istorie impreuna cu stapanul sau vestit Alexandru, care i-a fost stapan absolut de atunci incolo.

"Macedonia este un regat prea mic pentru tine", i-ar fi spus tatal sau lui Alexandru, impresionat de performantza fiului, dupa ce l-a vazut reaparand pe cal fara sa fi patzit nimic

Confom istoricilor, Alexandru era un baiat deosebit, avand o frumusetze feminina. Exact opusul tatalui sau Filip, care era un barbat de tip "alfa-male" cum spun azi americanii. Filip era o bruta care bea de stingea si era dur cu toti cei din jurul sau. Alexandru avea trasaturi delicate; toate reprezentarile lui ramase pana la noi confirma acest lucru!

Cand parintii lui Alexandru au aflat si faptul ca in relatia lui cu iubitul sau Hefestion acesta avea rolul pasiv, ei s-au speriat de-a binelea. Nu pentru ca relatiile homoetotice ale lui Alexandru cu baietii sau barbatii erau interzise, din contra! Numai ca erau speriati ca Alexandru va ramane toata viata homosexual pasiv! "A fem-homosexual", spun istoricii americani astazi. In greceste existau mai multe cuvinte cu acest sens. Ceea ce nu era potrivit pentru un rege, cum se credea pe atunci. Daca ar fi fost un simplu cetatean, ar fi fost altceva. Dar ca rege, nu!

"De ce ti-e frica nu scapi" se spune. Alexandru s-a simtit bine toata viata numai cu Hefestion, si numai in acest rol.

Ce se intampla azi cand tatal unui baiat afla despre fiul sau ca este homosexual pasiv? Cum cunosc mai multe cazuri, voi spune exact: ii angajeaza baiatului femei care sa il "invetze" cum sa "procedeze". Nu putem vorbi direct despre "acest lucru" pentru ca noi nu traim intr-o cultura permisiva, cum au fost culturile din antichitate greco-romane, ci in cea derivata din sexofobia abrahamica. Ceea ce au facut si parintii lui Alexandru, la alt nivel (regal, evident): i-au adus pe tava fete ale nobililor macedoneni, dar si hetaire (prostituate), adica specialiste in sex! Evident cu aceeasi lipsa de succes ca si in cazurile contemporane cu noi!
Baiatul Alexandru le dadea cu flit si se descotorosea in graba de ele.

5. Tutorii si profesorii lui Alexandru

Probabil ca acest aspect este unul din cele mai importante in viata lui Alexandru.
La inceput, Filip i-a angajat tutori dintre profesorii macedoneni. Dar Alexandru era deasupra lor la multe, astfel ca Filip a decis sa ia o masura drastica: sa-i angajeze pe cel mai vestit filosof al vremii sale ca profesor. Este vorba despre Aristotel!

Aristotel preda lectiile intr-o pestera spectaculoasa din fosta posesiune a regelui Midas, care se poate vizita si azi.

"Tatal meu mi-a dat viata, pe cand Aristotel m-a invatat cum sa o traiesc bine", spunea Alexandru pe atunci.
(Rolul mamei in treaba respectiva era diminuat de societatile grecesti!).

Aristotel era tot ce putea epoca respectiva sa dea din punctul de vedere al educatiei de varf, unui baiat, fiu de rege.

El preda pe atunci, in afara de arta de a trai, etica, medicina, botanica, matematica, poezie, retorica etc, la nivelul maxim al cunostintelor de atrunci.

In plus, si el ca si Platon si Socrate, era specialist in "arta iubirii", care cum stim se referea pe atunci numai la sexual masculin.

Nu se nascuse inca Plutarh, care sa observe pe buna dreptate ca si femeile pot fi iubite!

6 . Distrugerea Batalionului Sacru

Cand Alexandru a implinit 16 ani, el era deja pornit pe fapte mari. Atat Filip cat si fiul sau erau decisi sa cucereasca cele doua cetati grecesti care pe atunci reprezentau singurele puteri militare din Grecia, Theba si Atena. Scopul lor declarat era de a cuceri imperiul persan, dar pentru asta hegemonia macedoneana in Grecia era strict necesara.

Cu acest prilej, in lupte, Filip face praf armata ateniana, care se preda in mare parte, iar Alexandru face praf armata tebana, din care Batalionul Sacru, desi invins, nu se preda, iar toti acei tineri sunt fie ucisi in lupte (254 dintre ei), fie raniti si incapacitati (restul de 46, pana la 300). Cum cadavrele celor 254 de componenti ai batalionului Sacru zac si acum sub Leul de Piatra de langa Theba, mormantul lor a devenit de peste 23 de secole un obiectiv de pelerinaj (in antichitate) sau turistic (azi). Trebuie sa nu uitam ca varsta lor era foarte apropiata de varsta lui Alexandru (acestia fiind, jumatate din ei la varsta efebiei, de 16-18 ani, cei iubiti (eromenos) iar cealalta jumatate intre 20 si 30 de ani, cei care erau iubitorii - erastes). Toti mortii in razboaie erau adolescenti sau foarte tineri, din pacate. Dar ei mureau cu convingerea ca devin eroi daca mor fara sa le fie frica de moarte.

Se parea ca o intelegere dorita a aparut intre tata si fiu. Nimic mai gresit sa credem!

7. Uciderea lui Filip

Nu putea exista nici o intelegere intre Alexandru si tatal sau, din motive sentimental erotice.

Filip s-a indragostit in mod convenabil de o nobila macedoneanca, dar si de un baiat numit Pausanias, in acelasi timp.

Vorba cuiva: "ce are una cu alta?"

Filip se cearta cu Olimpia si o ia in casatorie pe noua sa achizitie, Cleopatra, care avea 20 de ani, cand Filip ajunsese aproape la 50.

Pe scurt: iubitul lui Filip, Pausanias, se infurie ca Filip il tradeaza cu alt baiat si il ucide pe rege. El este ucis in graba de colegii lui Alexandru la scoala lui Aristotel. De colegii lui de clasa, care evident ca erau prietenii credinciosi ai lui Alexandru! Nici azi nu se stie daca nu cumva Olympia si Alexandru au avut un rol in aceste ucideri.

Unii istorici sunt convinsi ca da. Restul este istorie aproape cunoscuta.

Epilog

Cand Alexandru a ajuns sa cucereasca Egiptul, el a ajuns in acelasi timp si in fatza unui oracol egiptean, pentru care a avut doar doua intrebari:

Prima, daca va fi el cuceritorul lumii. Raspunsul a fost evident "da".

A doua intrebare a fost: "mai este in viata vreun ucigas al tatalui sau Filip?"

Raspunsul a fost, evident, nu.

Se pare ca Alexandru avea o musca uriasa pe caciula. Ceea ce i-a facut pe multi istorici antici si moderni sa-l banuiasca si mai tare ca el a fost implicat in moartea tatalui sau!

Homosexuali Celebri: 6. Demetrius Phalereus, fondatorul Bibliotecii din Alexandria

Homosexuali Celebri: 6. Demetrius Phalereus, fondatorul Bibliotecii din Alexandria, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 6-02-2010)


Reconstructia Bibliotecii din Alexandria, azi.
Nu cred ca a existat in antichitate un eveniment cultural mai important decat infiintarea primei biblioteci de proportii, cunoscuta in lumea intreaga sub numele de Biblioteca din Alexandria. Aceasta monumentala constructie a constituit si primul adevarat institut de cercetari al lumii. Problema centrala in antichitate era nu atat lipsa informatiilor, cat pierderea lor de la o generatie la alta. Era ca si cand s-ar fi cladit monumente pe nisip. Uneori chiar mentalitatea oamenilor celebri era deficitara. De exemplu Pithagora considera ca teoremele matematice pe care le-a creat trebuiau sa fie ascunse sub obroc, intrucat dupa parerea lui matematica era o stiinta a zeilor la care nu trebuie sa aiba acces oricine, ca sa nu o foloseasca in scopuri vulgare.

O asemenea atitudine este mai potrivita astazi pentru fizica moderna decat pentru matematica de atunci. Si totusi, in mod surprinzator, chiar si in prezent se mai descopera pe palimpseste (pergamente razuite si reutilizate pentru alte scopuri) cate o lucrare sau un text necunoscut din antichitate. Ultimul palimpsest descoperit a fost un text al bibliei. Cu ajutorul unor tehnici speciale s-a putut vedea si textul razuit de utimii utilizatori, care s-a dovedit a contine o teorema necunoscuta a lui Pithagora, cu demonstratie cu tot!

Probabil ca omagiul cel mai adanc in fatza acestui miracol al creativitatii antice a fost apreciat cel mai mult in timpurile noastre de catre Carl Sagan, care i-a dedicat mai multe documentare. Recomand a se vedea cel putin cateva dintre ele, si mai ales acest scurt clip video: http://www.youtube.com/watch?v=jixnM7S9tLw

1. Infiintarea bibliotecii din Alexandria

Biblioteca a fost infiintata si construita de catre regele Ptolemeu al Egiptului la cererea si sub supravegherea lui Demetrius Phalereus, un atenian celebru care a condus pe timp de 10 ani Atena, fiind foarte apreciat de atenieni pentru talentul sau de orator si pentru succesele sale politice. Numai ca la Atena el era apreciat nu numai de adulti, ci si de baietii locali. Conform marturiilor contemporane, baietii atenieni ii atineau calea, stiind locurile sale predilecte de plimbare. Majoritatea lor erau foarte gelosi pe iubitul sau Diognis si de multe ori se imprieteneau cu el pentru a fi vazuti de Demetrius.
Asemenea situatii au fost foarte frecvente in antichitatea greaca si oricat de mult ar incerca unii sa condamne moravurile respective ramane un fapt clar stabilit rolul pozitiv al unor asemenea prietenii si iubiri in dezvoltarea culturii antice. Numai numarul si natura realizarilor anticilor ar fi de ajuns sa convinga pe cineva de faptul ca ele au avut un rol pozitiv in istorie. Dar au ramas si destule marturii personale ale celor implicati in aceste relatii, documente extrem de emotionante.

As vrea sa adaug aici un amanunt: dintre imparatii romani numai unul singur a fost in sensul strict al cuvantului heterosexual. Este vorba de imparatul Claudiu. Toti ceilalti au fost bisexuali sau exclusiv homosexuali, ca imparatul Hadrian (care de altfel a avut o incaierare cu unchiul sau imparatul Traian pentru un sclav tanar).

In privinta Greciei Antice, este si mai greu de gasit personalitati strict heterosexuale.

Voi consacra in final cel putin un articol (cred ca e nevoie totusi de mai multe) ca sa discut despre moralitatea sau imoralitatea lor si invit cat mai multi cititori sa participe la aceste dezbateri. Mai ales ca acum chiar si in cadrul APA sunt discutii aprinse pe aceasta tema, uneori chiar cu acuzatii foarte dure dintr-o parte sau alta.

Fapt este ca antichitatea greaca este caracterizata de aceste iubiri si prietenii virile nu numai datorita traditiilor militare antice dar si pentru ca exista un profund dezechilibru intre educatia baietilor si lipsa de educatie a fetelor, care erau considerate ca fiind potrivite numai pentru un numar mic de activitati. Oricat de proasta ar fi fost insa pozitia femeilor in societatea greceasca, vom vedea ca totusi ea a fost incomparabil mai buna decat in societatile semitice si mai ales in cea feniciana.

1. Distrugerea Bibliotecii

Exista mai multe etape in distrugerea bibliotecii din Alexandria si nu vreau sa ma refer la toate. Biblioteca a fost in mod intentionat aprinsa de mai multe ori, inca de pe vremea lui Cezar. Totusi, in perioada antichitatii ea a fos si recompletata cu suluri de papirus, mai ales dupa incendiul din timpul lui Cezar. Dar distrugerea ireversibila a bibliotecii a avut loc in principal in doua etape: odata, cu ocazie uciderii directoarei ei Hypathia de catre crestini (ea a fost sfasiata in plina strada la incitarea episcopului Chiril al Alexandriei) si a doua si ultima oara, de catre musulmani.

Ambele religii abrahamice erau dusmanele declarate ale stiintei.

In cuvintele lui Omar, ultimul distrugator al Bibliotecii, din anul 640, "Fie ca aici sunt manuscrise care scriu lucruri ce nu exista in Coran, iar atunci biblioteca trebuie distrusa, fie ca sunt scrise lucruri care exista si in Coran, iar atunci nu avem nevoie de aceasta biblioteca".
Este jalnic faptul ca in aceasta biblioteca au existat si manuscrise care sustin ca planetele se invartesc in jurul soarelui si nu invers (cum sustinea Aristarchos din Samos) cu 15 secole chiar inaintea lui Copernic!

Extraordinara admiratie a lui Carl Sagan in fatza acestei minuni care a fost Biblioteca din Alexandria arata cel putin in parte importanta ei pentru omenire.

2. Themistocle

Daca incercam sa evaluam care a fost cea mai mare victorie a grecilor antici de dinainte de victoriile lui Alexandru Macedon, numit pe drept si Alexandru cel Mare, o personalitate gigantica este suprema: Themistocle!

Despre el se stie ca era rivalul unui alt barbat, Aristide, politician atenian vestit, pentru iubirea unui baiat atenian, pe nume Stesileos, care era considerat cel mai dragutz baiat al timpului respectiv. Aceasta concurenta s-a transformat in timp intr-o adevarata disputa plina de pasiune si chiar in ura reciproca.

Meritul lui Themistocle in invingerea persanilor a fost covarsitor. Provenit dintr-o familie de origine modesta, promovat in pozitie inalta numai datorita sistemului democratic de conducere adoptat de atenieni dupa ce tiranicizii Harmodius si Aristogiton au intrat in istorie, Themistocle a avut intr-adevar un succes enorm. Cetatea Atena a descoperit un zacamant de argint in vecinatatea ei, zacamant care ar fi furnizat fiecarui atenian o suma importanta de bani. Themistocle i-a convins pe atenieni ca trebuie sa-si dezvolte flota pentru a apara cetatea de armata unei insule vecine, cand in realitate el ii viza pe persani si armata lor. Numai tragandu-i pe sfoara pe concetatenii sai a reusit sa construiasca flota cu care Atena a reusit sa infranga armata persana!

3. Alti homosexuali celebri, factori de decizie in Grecia Antica

Este foarte greu sa se faca o numaratoare a homosexualilor celebri, intrucat toti grecii erau (cel putin cei de mare faima) homosexuali sau mai precis bisexuali. Dar putem enumera cel putin pe cei de care a depins politica greaca in antichitate. Astfel sunt:

Minos, regele Cretei care a formulat politica de stabilizare a populatiei insulei Creta in Antichitate prin legalizarea pederastiei in insula.

Cum am vazut, el a stabilit traditia de "rapire formala a baietilor" de la familiile lor, cu acordul parintilor, de catre adulti mai in varsta decat acei baieti, de obicei cu 10-15 ani.

Putem sa observam ca problema suprapopulatiei a existat si exista si azi in multe parti ale lumii si este rezolvata de fiecare tara in felul sau special. China de exemplu prefera in trecut dar si acum aruncarea fetitelor la cosul de gunoi sau trimiterea lor in SUA, dupa cum se nimereste, ca si politica "un cuplu-un copil", cu impunerea fortata a avortului chiar si in luna a 8-a.

In antichitate unii zei aveau obiceiul sa "fagaduiasca" pamantul altora pentru poporul lor. Alte popoare, numite migratoare, migrau dintr-un spatiu in altul cand nu mai aveau rezerve, etc, etc. In acest context solutia lui Minos a fost cea mai putin disruptiva, cred eu. Dar poate altii au alte pareri, evident ca la fel de legitime.In mod asteptat, unii aplica morala noastra contemporana pentru a judeca morala civilizatiilor de mult apuse. Ma voi situa cat mai departe de aceasta meteahna.

Lycurg, regele Spartei, care a creat sistemul spartan de educatie a baietilor, sustinea acum 2800 de ani, intre altele, ca "acel care nu are noaptea langa el in pat macar un tanar nu poate fi un bun cetatean".

4. Cleomenes si Pantheus

Nu vom vorbi aici despre toate cuplurile pederastice din antichitate, pentru ca ar fi imposibil. Dar unele cazuri speciale trebuie totusi amintite pentru a intelege mentalitatea vremii.

Regele spartan Cleomenes s-a indragostit de un baiat spartan, Pantheus.

Iubirea lor a fost atat de puternica incat, atunci cand Cleomenes s-a sinucis, Pantheus a ajuns langa el in timp ce el murea, apoi vazand ca inca misca l-a sarutat si si-a implantat sabia in inima si el, ca sa moara odata cu iubitul sau.

Exista psihologi gata pregatiti sa caute abuzul in orice. Intrebarea fireasca este, in acest caz ce soi de child abuse se poate depista?

Asta imi aduce aminte de perioada comunista, cand proprietarul unei fabrici automate, robotizate din occident a invitat niste ideologi sovietici in fabrica lui si i-a intrebat: acum puteti sa-mi aratati unde este exploatarea omului de catre om? Evident ca lumea este cu mult mai complicata si nu poate fi judecata in sabloane.

Cu siguranta ca au existat multe aspecte negative ale Greciei Antice; de exemplu conditiile in care au lucrat sclavii in minele de argint ale Atenei au fost mai mult decat ingrozitoare. Recomand o excursie acolo. Dar in privinta relatiilor erotice ar fi cu totul gresit sa judecam ceea ce se intampla in antichitate dupa criteriile de azi.

5. Mesaje contradictorii la Platon si Aristotel

Poate ca unii vor fi surprinsi sa afle ca atat Platon cat si Aristotel au avut mesaje contradictorii cu privire la pederastie, desi in viata ei au avut experienta tipica a oricarui grec din timpul respectiv.

Pentru cei care citesc dialogul Charmides, nu se poate sa nu apara clar din text admiratia tuturor tinerilor pentru acest baiat care, din pacate, isi va sfarsi viata in mod violent impreuna cu varul si mentorul sau Critias, dupa ce regimul lor autoritar s-a prabusit. Sau, citind dialogul lui Platon Fedru (Phaidros), se poate vedea la ce nivel inalt de stima era tinuta pederastia. Sau Banchetul (Symposion). Cu atat mai mare este mirarea celor care ajung sa citeasca si dialogul Republica!

Pentru ca in acest dialog Platon intoarce pe dos tot ce spusese mai devreme!

Ceea ce propune el in acest dialog este nici mai mult nici mai putin decat "Cetatea Totala". Probabil nu exista nici o prefigurare mai buna a totalitarismului comunist decat acest ultim dialog, de batranetze, despre care cei care i-au analizat opera spun ca reprezinta "strugurii acri" pe care Platon nu mai reusea sa-i ajunga!

Lucrurile stau asemanator si la Aristotel, care dupa ce si-a petrecut tineretea cu baietii, fiind indragostit lulea mai ales de Nicanor, ajunga sa critice pederastia...altora.
Dar aceasta trasatura (inconsecventa in pareri) va fi si mai vizibila la unii latini, mai ales in romanul Satyricon al lui Petronius Arbiter, scris mai tarziu.

(va urma)

Homosexuali celebri: 5. Anacreon, Theocrit si concursurile de sarutari ale baietilor

Homosexuali celebri: 5. Anacreon, Theocrit si concursurile de sarutari ale baietilor, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 30-01-2010)

1. Poetul Anacreon si Imnul SUA

Cati oameni cunosc oare originea melodiei care reprezinta azi imnul SUA? Putini. In schimb aceasta melodie este recunoscuta de foarte multa lume.
O stim, dar multi nu-i cunosc numele ei de dinainte de a deveni Imnul SUA, cand se numea "Anacreon in Heavens".

Dar cine a fost acest Ancreon?

Un poet grec care era cunoscut in primul rand pentru iubirea lui inflacarata pentru baieti. El a fost invitat de unul dintre tiranii din Sicilia (Polycrates) la curtea sa, impreuna cu Pindar, Simonides si Bachilides. Subiectul pederastiei era bine cunoscut si discutat mereu la curtea regilor de atunci, intre altele si pentru ca Siracusa insasi a fost creata pe fundalul unei asemenea iubiri, la care se refera legendele locale. Cel mai renumit iubit al lui Anacreon fost Bathyles, dar in Sicilia el s-a indragostit si de un baiat cu "parul foarte frumos", numit Smerdis. Banuiesc ca expresia bine cunoscuta de catre parintii copiilor de azi "nu vreau sa ma tund!" vine chiar din antichitate! Glumesc.

Cum Smerdis il avea ca "iubitor" si pe Polycrates, la un moment dat, din gelozie, acesta i-a taiat parul la zero! Cum Anacreon a reactionat in mod inteligent, prietenia celor trei a ramas neafectata de acest incident.

Am dat aceste amanunate din doua motive: primul din ele consta in faptul ca multe scrieri despre Anacreon si traduceri facute de scriitori englezi din 1630-40 nici nu mentioneaza orientarea sexuala a lui, schimband pana si sexul iubitilor sai. Al doilea motiv este ca nici macar azi nu se mentioneaza decat rar cate ceva despre acest poet. In al treilea rand, pentru ca el a fost in mod evident un "homosexual celebru".

Unul dintre tiranii din Sicilia acelor vremuri a a comentat intr-un mod foarte realist conditia sa de tiran, observand ca aceasta conditie (de tiran!) este deficitara, intrucat atunci cand isi doreste un iubit, dorinta sa este imediat satisfacuta si deci el nu are acces la sentimentul de dor indelungat si de jinduire a fericirii, care da culoare unei iubiri!

Cu alte cuvinte el a observat cu mult mai multe lucruri esentiale decat au observat toti dictatorii secolului al XX-lea, care numai filosofi nu erau! Nu numarul lucrurilor posibile pentru un tiran ii poate aduce acestuia fericirea, ci mai sunt si lucruri pe care nici un tiran nu le poate avea!

Dar ce legatura a avut acest poet grec (Anacreon) cu Imnul SUA?

Filiera de la Anacreon la Imnul American este foarte intortocheata. In secolele trecute, educatia umanistica trecea prin studiul scriitorilor si poetilor celebri in antichitate. Sistemul educational din trecut era, se poate spune, o opera de arta in felul sau. El nu permitea discutarea nici unui subiect care nu placea bisericii, astfel incat multi poeti si scriitori erau studiati in scoala fara a se aminti nici macar cauza importantei lor.

Nici chiar comunismul nu a inventat un sistem mai perfect de cenzura!

In cantecele de petrecere al tinerilor englezi din acea vreme a intrat si aceasta melodie dedicata aparent lui Anacreon, fara ca studentii respectivi sa stie cine a fost acesta si ce a scris el, decat in mod aproximativ.

Oricum, sa nu uitam ca SUA a adoptat aceasta melodie, provenita de la un cantec de petrecere ca melodie a imnului national, in ciuda puritanismului clasic american. Astfel incat imnul respectiv "Anacreon in Heaven" a devenit un cantec care se refera la ceea ce ravneau in mod legal barbatii din secolul al XVII-lea din Anglia: bautura, mancare si cantec.

Daca numai pentru atat ar fi fost important Anacreon, tot ar fi fost interesant. S-au scris si carti despre paralelismul vietii lui cu a lui Omar Khayyam.

Numai ca acest paralelism a fost cu mult mai adanc, intrucat Anacreon si Omar Khayyam, iubeau nu numai bautura si mancarea, ci si baietii.

Ca dovada, dupa moartea lui Anacreon a aparut prima traditie legata de concursurile de sarutat baietii, care aveau loc anual, deasupra mormantului lui.

2. Theocrit si a doua varianta antica a concursurilor de sarutari

Cea mai solida traditie a concursurilor de sarutari ale baietilor (la care insa participarea feminina nu era admisa), a fost totusi cea a lui Theocrit. Ca si in cazul lui Anacreon, aceasta traditie a fost urmata multi ani dupa moartea sa (unii autori scriu ca pana la instaurarea crestinismului pe arena politica).

Theocrit descrie cum baietii adolescenti erau parte a unei procesiuni la care ei participau dupa ce au fost imbracati sarbatoreste de catre mamele lor. Dupa procesiuni ei se intorceau acasa fericiti, plini de ghirlandele de flori castigate. Nu se castiga doar cate o singura ghirlanda de catre un singur baiat, ci mai multe, astfel incat acest exercitiu era o forma interesanta de crestere a stimei de sine a tuturor participantilor.

Sunt sigur ca pentru familiile de azi, care au crescut in ideea crestina ca homofobia este regina lumii, un asemenea exercitiu ar parea adus de pe alta planeta. Nu e cazul insa: natura umana s-a exprimat in mod diferit in trecut. Las la aprecierea cititorilor homofobi sau progresivi aprecierea acestei traditii pe care crestinismul a eliminat-o.

Pana la urma, exista totusi si azi un echivalent crestin si altul ebraic pentru acest concurs de sarutari al baietilor, care era si un "rit de trecere": pentru catolici cred ca echivalentul cel mai bun il constituie "prima comuniune" iar pentru evrei, Bar-Mitzva.

3. Traditii si prejudecati antice

Datorita faptului ca am atins aici ideea prejudecatilor din societatea noastra, as vrea sa ma refer putin si la prejudecatile din vechime si la rolul lor in societatile contemporane.

Unul din aspectele comice legate de civilizatia greaca si perceperea ei de catre contemporanii nostri este reprezentat de uluirea contemporanilor nostri la obiceiul desenatorilor greci de a miniaturiza organele genitale ale baietilor. Un artist plastic american a remarcat ca oricat de mici ar fi fost acestea in realitate, nimic nu justifica dimensiunile microscopice ale lor in arta anticilor.

Asa este, insa exista niste cauze reale pentru trasatura respectiva, cauze datorate mentalitatii speciale a grecilor in privinta "virtutii" la baieti.

S-a discutat mult despre aceasta trasatura in critica istorica.

Adolescentii greci trebuiau sa nu fie nici "prea interesati de sex" dar nici sa respinga total avansurile care li se fac. Cu alte cuvinte, ei trebuiau sa adopte stilul "mai nu vrea, mai se lasa", care in traditia heterosexuala a aparut cu vreo 10-15 secole mai tarziu, in cultura noastra, la ramura feminina a societatii.

Este uluitor faptul ca atat pentru fetele din secolul al XX-lea cat si pentru baietii de acum 25 de secole, normele moderatiei sunt identice! Cine ar fi crezut ca acesta va fi cazul?

La greci activitatea sexuala era oarecum codificata. Satyrii sunt desenati cu organe genitale uriase, dar la "baietii delicati" ele sunt cat mai mici.

Este de-a dreptul ridicol faptul ca Hitler a dat dispozitii arhitectilor sai sa faca statui clasice (!) care sa aiba organe sexuale de dimensiuni moderate! Cine stie ce era in mintea lui! Pe de o parte, voia sa nu renuntze la nuduri, care reprezinta si azi cultura clasica, iar pe de alta, el persecuta in mod odios homosexualii, chiar si pe adolescentii care au cazut in plasa lui numai prin citirea ilegala a corespondentei!

4. Metode de convingere folosite de iubitorii greci

Poate ca trasatura cea mai interesanta a grecilor antici consta in faptul ca ei trebuiau sa convinga pe iubitii lor, nu sa-i oblige, intrucat oricine ar fi aplicat metode violente de convingere ar fi sfarsit-o rau, indiferent de pozitia sa in societate. Cel putin in principiu.

Poetul Theocrit arunca valul si de pe aceasta realitate a Greciei Antice. Intr-unul dintre poemele sale el arata cum in crearea de noi mituri care sa convinga baietii sa se implice intr-o relatie erotica era in plina desfasurare pe timpul lui.

Un baiat care refuza pe un indragostit este descris ca ajungand sa fie urat de zeul Eros, care sub forma de statuie intr-o baie publica ii cade in cap de pe piedestal, omorandu-l! Formele exceptionale de retorica sunt de obicei pline de succes in aceasta activitate.

Dar cum se descurcau baietii heterosexuali pe atunci?
Nu prea bine, deoarece cuvantul heterosexualitate nu aparuse inca. in ochii anticilor nu putea o scuza pentru neparticiparea la o relatie erotica care sa implice faptul ca un baiat este heterosexual. Simetric opus fatza de vremurile de azi, lumea obisnuita nu intelegea ca exista si heterosexuali in societate!

Ce faceau pe atunci heterosexualii "adevarati? Ne ramane noua sa incercam numai sa ghicim!

5. Un raspuns

Mi s-a pus de mai multe ori intrebarea: "de ce continui sa scrii despre acest subiect?"

In mod direct sau indirect, unii oameni care se pretind a fi de cultura m-au somat sa raspund la aceasta intrebare.
Intr-adevar de ce?

"Nu e destul sex, SIDA si necredincioslac in lumea noastra?"

Primul meu raspuns este automat. Devreme ce a scrie in mod corect despre acest domeniu fost pana acum un subiect tabu, vorba lui Einstein, cei care sunt mai bine informati au datoria de a-i informa pe cei care nu stiu.

Dar exista si un al doilea raspuns, mai subtil. Chiar si azi li se sugereaza homosexualilor ca "ei au o problema". Cand citim care a fost adevarata istorie antica, iar nu cea inventata de unii din motive politice, vedem foarte clar ca orice problema vor fi avand astazi homosexualii, nu este de natura biologica sau medicala, ci de natura social-politica. Este destul sa incercam sa judecam care a fost realitatea in trecut, ca sa ajungem la aceasta concluzie.

Homosexuali celebri: Euripide si extremismul homosexual

Homosexuali celebri: Euripide si extremismul homosexual, de Anton CONSTANTINESCU

(Material propus pentru publicare la data de: 24-01-2010)

Din articolele precedente am vazut cum fratia de arme a tinerilor luptatori din cetatilor grecesti, care luptau cot la cot de multe ori timp de decenii in razboaie s-a transformat treptat in ceva mai mult. Iliada lui Homer descrie aceasta relatie speciala incepand cu prietenia complexa dintre Achile si Patrocle, care de la inceput este cu totul altceva decat o simpla camaraderie. La moartea lui Patrocle, Achile il jeleste pe acesta nu cum ar jeli pe un simplu camarad de lupta, ci ca pe un iubit. Cazul Greciei Antice nu este singular, cum ar putea crede unii. Avem o multime de date provenite din antichiatatea altor popoare care ilustreaza acest fenomen. Amintesc faptul ca hititzii aveau exact aceeasi cutuma, iar celtii erau renumiti in antichitate prin faptul ca razboinicii lor dormeau in timpul razboaielor nu cu un singur adolescent in pat, cum faceau grecii de obicei, ci cu cate doi!

Chiar si azi exista dispute in privinta acestui obicei celtic, deoarece unii istorici au interpretat anumite texte in sensul ca si nevasta luptatorilor celti era prezenta in pat!

La mare distanta in timp, cunoastem cazul japonezilor care aveau o adoratie totala fatza de iubitii lor tineri, cunoscuti si sub numele de...ninja. Vom reveni la timpul potrivit la acest subiect.

Daca ne referim strict la istoria pre-crestina a Greciei Antice, vom vedea ca asemenea prietenii erotice erau regula, iar nu exceptia. De exemplu, la moartea prietenului sau cel mai bun (despre care stim cu totii, datorita istoricilor antici contemporani cu Alexandru Macedon, ca era in acelasi timp si iubitul din copilarie al lui Alexandru, pe nume Hefestion), Alexandru a avut reactii de durere extrema, frizand nebunia. El nici nu putea sa conceapa viata sa in absenta lui!

1. Euripide in tragedia greaca

Tragedia greaca este ilustrata cel mai bine de scriitorii Eschil, Sofocle si Euripide. Ea constituie un document important referitor la cultura Greciei antice si in nici un caz nu poate fi trecuta cu vederea cand ne referim la analiza mentalitatii grecilor din antichitate.
Euripide a fost unul din exponentii ei de marca, dar nu putem sa facem abstractie de faptul ca ne lipsesc multe date referitoare la scrierile lui. Imensa majoritate a operei lui, ca si a celorlalti scriitori de tragedie a fost pierduta. Uneori se pot gasi referinte la piesele pierdute sau distruse in mod voit de traditia crestina. Intre titlurile de piese pierdute se gasesc si unele care se refera in mod explicit la homosexualitatea greaca. Este usor de verificat aceasta constatare mai ales cand gasim referinte la Biblioteca din Alexandria si lucrarile care nu mai exista azi.

Stim putine lucruri despre acesti autori, dar unele anecdote au ajuns pana la noi. De exemplu stim ca Euripide il lua mereu peste picior pe Sofocle pentru faptul ca acesta iubea cu pasiune numai baietii. Euripide a facut mare haz cand un baiat "eromenos" i-a sterpelit lui Sofocle o mantie greceasca foarte scumpa, lasandu-l fara "mandria sa" pe care o aratat tuturor ca sa se laude.
La randul sau Sofocle a facut mult haz cand Euripide s-a indragostit lulea de un poet de 42 de ani, cu care a trait pana la moarte.

Ca orice grec, Euripide a fost casatorit (chiar de doua ori!), avand si trei copii (baieti toti trei).

Tocmai din acest motiv cred ca tirada unui personaj al sau, privind rolul femeilor in societatea greaca, prezinta un interes deosebit pentru noi.

La acest argument, mai adaug inca unul. Acest paragraf a aparut (ce surpriza!) si in limba romana, fiind tradus si citat chiar in cartea de sociologie (remarcabila) semnata de Dr. Sorin Spineanu-Dobrota si intitulata "Homosexualitatea: normal sau patologic" in editura Tritonic, Bucuresti.:

"O, Zeus, de ce ai pedepsit oamenii cu aceasta persoana insuportabila, femeea, aducand-o la lumina soarelui?
Daca voiai sa raspandesti rasa nemuritoare, nu femeilor trebuia sa le ceri mijlocul pentru asta: in schimbul aurului , fierului sau bronzului depus in temple, muritorii trebuiau sa cumpere seminte de copii, in valorea darului oferit, si sa traiasca in case ferite de amestecul feminin,...Moarte voua! Ura pentru femei nu mi-o voi potoli niciodata!"

Pentru homosexualii care sustin ca nu a existat niciodata in istorie extremism homosexual, acest text spune chiar contrariul. Iar pentru iudeo-crestinii care sustin ca homosexualitatea nu a fost niciodata decat un "viciu al unei minoritati", acest text sper ca le va inchide gura.

In practica, sa nu uitam ca in Grecia antica "ura fatza de femei" nu existat totusi decat la un nivel declarativ. Cu toata homosexualitatea lor, sa nu uitam ca grecii sustineau ca iubesc frumusetea, iar nu sexul. Cand prostituata Phrine a avut de comparut intr-un proces in care ea risca sa fie condamnata la moarte de juriul format din 501 de barbati atenieni, strategia ei a fost cu totul neobisnuita: si-a rupt, in toiul procesului, hainele de pe ea ca sa poata fi vazuta goala de catre toti acei barbati!

In consecinta juriul masculin a stabilit ca o femeie atat de frumoasa nu trebuie si nu poate sa fie condamnata la moarte!

Tactica acestei prostituate a iesit total victorioasa. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Phrine ar fi trait in vreo societate semita: evident ca nimeni nu ar fi putut sa o salveze de la uciderea cu pietre!

Deci sexualitatea grecilor era un tip de homosexualitate cu... asterix!

2. Iubire dirijata spre adolescenti si femei

Aceasta pare a fi caracterizarea cea mai corecta a iubirii grecilor. Desi, cum am vazut, exista diferente de la caz la caz.

Fac din nou o referire la asertiunea lui Socrate din dialogurile lui Platon, dupa care cei care iubesc femeile contribuie la cresterea populatiei pe cand cei care iubesc "partea barbateasca" contribuie la dezvoltarea culturala a societatii. Platon a mers chiar mai departe si a scris ca "numai in cetatile stapanite de barbari iubirea baietilor este interzisa". Pe atunci Platon se referea direct la orasele-cetati din Ionia, controlate de satrapi. El a adaugat ca in general sistemele tiranice, nedemocratice, dezaproba aceasta iubire care, dupa experienta tiranicizilor, este opusa democratiei. Dupa aceasta logica noi traim inca in "cetati stapanite de barbari"!

Evident ca aceasta interpretare practic cere si o discutie asupra valorilor morale si etice ale fiecarei societati. Discutie pe care o vom avea mai tarziu.

Va trebui sa discutam si despre unele din cele mai aprinse discutii in contradictoriu pe care psihologii si psihiatri de azi le au in prezent pe acest subiect!

Fapt este ca in antichitate, istoricul Xenophon citeaza cazul unei lupte in care comandantii unei unitati grecesti cer renuntarea la lurea de prizonieri, cand, impotriva ordinelor primite, multi soldati nu au renuntat la luarea unor baieti frumosi si a unor femei frumoase cu ei, de care soldatii erau indragostiti.

Cu alta ocazie, el descrie cum un luptator grec s-a indragostit puternic de un baiat pe care trebuia sa-l omoare. "Mai bine ucide-ma pe mine si salveaza viata acestui baiat frumos" a strigat soldatul. Dupa care si acel "baiat frumos" a cazut in genunchi ca sa-l roage pe comandant sa-l ierte si pe el si sa salveze si viata celui care s-a dovedit a-l iubi atat de mult. Evident ca inima comandantului s-a inmuiat si i-a salvat pe ambii.

3. Anthologia Graeca sau Anthologia Palatina

Sa ne imaginam ce a insemnat descoperirea acestei grupari de poezii scrise de "poeti minori" ai antichitatii.
In ce consta aceasta antologie de versuri?

Este vorba de o grupare de poezii avand subiecte foarte variate, din care deducem atitudinea anticilor in privinta unui numar mare de subiecte, de la iubirea heterosexuala (ilustrata in volumul 6), la iubirea homoerotica (ilustrata preponderent in volumul al 12-lea). Dar nu numai iubirea este discutata, ci subiecte cu mult mai largi, cum ar fi atitudinea lor fatza de "religia nazarineanului" (a se vedea "poemul funerar" al lui Paladas, in care acesta deplange ingroparea culturii antice de catre crestinism, unde poetul afirma ca de acum suntem "morti si ingropati, "noi grecii".

Datorita complexitatii sale, acest volum merita o atentie speciala.

Interesant fapt: acest volum a aparut si in limba romana in mod partial.

Traducatatoarea sa in romaneste sau mai bine spus "tradatoarea sa" nu considera necesa sa se scuze pentru cenzura feroce de tip crestin pe care a aplicat-o in selectarea poeziilor traduse.

A facut aceasta traducatoare gestul respectiv din cauza cenzurii comuniste? Nici vorba!

Pentru ca ea a aplicat principiile crestine in modul in care a selectat poemele traduse.

Daca sunt homoerotice, sunt ale satanei; daca sunt heterocentrice, sunt ale lui dumnezeu.

Punct si va urma.

Search This Blog