Homosexuali celebri: Epaminonda si Pelopida. Inventarea batalioanelor de soc. , de Anton CONSTANTINESCU
(Material propus pentru publicare la data de: 16-01-2010)
 Relatii homoerotice in armata din Grecia Antica |  |
Cand l-am intrebat de ce intarzie politica de implementare a lui Obama privind "gays in the military", el mi-a spus ca vor exista probleme majore, datorita traditiilor foarte diferite ale acestor soldati.
"Soldatii negri din Jamaica si Haiti au obiceiul sa ucida homosexualii in tarile lor de origine. Si latino-americanii sunt extrem de homofobi, datorita catolicismului" mi-a spus el. Dar cum sunt musulmanii din Irak? am intrebat eu. "In aceasta privinta sunt foarte...mincinosi" mi-a raspuns el. "Comparativ cu noi americanii, la ei numarul homosexualilor este neasteptat de mare, dar ei sunt obisnuiti sa minta in mod copios. De cate ori ii verificam in posturi, unde stateau cate doi, ii surprindeam in flagrant" a completat el. Nu ma indoiesc ca erau si exagerari in spusele lui, dar este clar ca exista diferente mari de mentalitate intr-o armata atat de mare, cum ar fi cea americana.
1. Diferentele de mentalitate fatza de lumea antica
Oricat de putine lucruri am sti noi despre mentalitatea grecilor antici, un lucru iese in evidenta: faptul ca apararea patriei, a oraselor-cetati, era considerata cea mai sacra datorie a unui soldat grec. Religiile erau de multe ori superficiale sau confuze, dar apararea cetatii era prescrisa atat de "misterele eleusine" cat si de oracolul din Delfi.
De aceea nu este de mirare faptul ca se acorda o atentie cu totul speciala educarii acestor tineri care aparau cetatile grecesti.
Doctrina lor militara, era surprinzator de diferita fatza de doctrinele militare de azi.
2. Sentimentul onoarei la greci
Exista, atat la spartani cat si la alti greci, un sentiment de respect extraordinar fatza de onoarea militara. Un spartan era educat sa considere ca moartea pentru patrie este cea mai dezirabila moarte de care poate avea parte. Am vazut cum erau educati baietii spartani. crescuti cu totii intr-un mediu homoerotic special.
Efectele spectaculoase nu s-au lasat asteptate;
fantastica lor victorie asupra imperiului persan a fost o performanta neegalata de nimeni pana la ei sau de la ei incoace.
Si totusi spartanii au fost batuti de catre Thebani la Leuctra, unde raportul numeric dintre spartani si tebani era de 2 la 1!
Ce miracol a avut loc atunci? Cine erau invingatorii?
3. Batalionul Sacru
Comandantul militar Gorgidas a avut ideea de a grupa exclusiv cupluri pederastice de baieti si tineri, doi cate doi, in acelasi batalion, numit "sacru" (hieros) tocmai datorita caracterului idealist al relatiilor dintre ei. Ideea centrala pe care era bazat acest batalion a fost ca acei tineri, educati in spiritul onoarei militare, nu vor dezerta niciodata de langa iubitii lor, intrucat ei nu puteau concepe sa se comporte ca niste lasi!
Contrar mentalitatii armatei americane de azi, tocmai barbatii insurati si avand copii nu puteau prezenta incredere totala in lupte, pentru ca acestia ar fi preferat cu siguranta sa se intoarca la familiile lor in loc sa accepte cu seninatate moartea!
Dar cei care au desavarsit structura pederastica a batalionului au fost vestitii comandanti Epaminonda si Pelopida, care au fost considerati adevaratii creatori ai acestui batalion si a doctrinei sale militare.
Aceasta doctrina militara a avut un succes nemaipomenit, devreme ce Batalionul Sacru i-a invins chiar si pe spartani, care de altfel erau si ei educati in spirit homofil, pederastic. In plus, intreaga armata tebana a fost supusa conducerii acestor soldati de elita, cu mari succese. Totul a durat insa numai pana cand tanarul Alexandru Macedon a intrat pe scena istoriei, spulberand aceasta armata, in anul 338 i.e.n. la Cheroneea!
De remarcat faptul ca si Alexandru Macedon avea armata sa organizata pe aceleasi principii. De altfel, profesorul si tutorul lui a fost chiar Aristotel, care i-a fost si "erastes" (iubitor)!
Alexandru Macedon avea nu numai un iubit extraordinar, Hefestion, la care a tinut enorm, ci si un corp intreg de baieti la discretia lui. Armata lui a plecat in razboaie cu carute intregi pline de baieti si femei, care sa mai inveseleasca zilele luptatorilor lui macedoneni.
In mod surprinzator, baroul avocatilor din Atena a dat in judecata pe realizatorii ultimului film despre Alexandru si campaniile sale, sustinand ca realizatorii americani au jignit Grecia prin faptul ca au discutat despre homosexualitatea lui Alexandru. In culmea scandalului, un istoric american de origine greaca a fost adus in fatza camerelor de luat vederi si intrebat despre acest incident.
"Grecii mei au multe calitati dar si mari defecte, intre care primul este faptul ca sunt niste mari mincinosi" a spus acesta, turnand gaz peste foc.
4. Gloria postuma a batalionului Sacru
Dupa lupta de la Cheroneea, chiar Filip al doilea a venit la fatza locului sa vada unicul batalion theban care a preferat sa moara decat sa se predea.
Cand a vazut cadavrele lor, le-a privit cu atentie si a exclamat entuziasmat:
"Sa piara oricine ar sustine ca acesti oameni au facut ceva rusinos!"
Hopa! Acesta a fost un nou prilej pentru unii analfabeti homofobi sa sustina ca "deci acesti tineri nu erau homosexuali".
Pentru ca in mintea celor care au sustinut acest lucru, a fi homosexual era ceva rusinos.
Insa cu totul altele erau valorile grecilor.
Tocmai criteriul de alcatuire al acestui batalion a fost atractia erotica intre membrii batalionului!
Istoricii au clarificat faptul ca in mentalitatea greceasca ar fi fost rusinos ca acestia sa aiba ranile mortale in spate, pentru ca aceasta i-ar fi injosit in fatza contemporanilor, sugerand ca au fugit in mod las. Intr-adevar toate cadavrele aveau rani mortale in fatza, deci ei nu au fugit de lupte!
Deci moartea lor era legitima, aratand curaj iar nu lasitate!
5. Numarul soldatilor morti
In antichitate au existat doua variante ale istoriei batalionului sacru, una sustinand ca au murit toti cei trei sute de luptatori, iar cealalta ca au murit numai 254 dintre ei.
In 1890, cand s-a sapat sub monumentul care le definea mormantul, s-au descoperit 254 de schelete, grupate in 7 randuri.
Deci s-a putut confirma cu precizie varianta antica ce spunea ca 46 dintre ei au fost raniti grav, dar au scapat cu viata!
Este de-a dreptul impresionanta confirmarea atat de precisa a evenimentelor de acum 23 de secole.
Sa ne gandim la faptul ca, prin comparatie, multe legende, mai ales din Orientul Apropiat, nu au beneficiat de nici o confirmare istorica.
De exemplu arheologii israelieni sunt de-a dreptul uluiti de faptul ca nici pana acum nu au descoperit macar o urma a asa-zisului palat al lui David sau Solomon, despre care unii au sustinut ca a existat in Ierusalim.
Spatiul in care ar fi trebuit sa fi existat acel palat este gol!
De unde a aparut o varianta foarte critica a istoriei israeliene care sustine ca biblia nu este confirmnata de nici o descoperire stiintifica. Vom vedea totusi cu alta ocazie ca exista totusi o stiinta moderna care arata ca exista si unele confirmari de cu totul alta natura ale unor legende biblice.
6. Honni soit qui mal y pense
Inchei cu un salt in istorie, de la Batalionul Sacru la jartiera unei cucoane careia ii facea curte un rege.
Da, aluzia este corecta. Ca de multe ori in istorie, inscriptia dictata de regele Macedoniei, care se referea la onoarea grecilor din Batalionul Sacru, a revenit la realitate cu o ocazie interesanta, cand acest citat inspirat din realitatea antica a dobandit un nou inteles.
"Shame be to him who thinks evil of it" sau "Evil be to him who evil thinks" a mutat practic accentul de la onoarea grecilor la onoarea unei cucoane din lumea medievala, careia i-a sarit jartiera in timpul unui dans!
(Va urma)
No comments:
Post a Comment