Homosexuali celebri: Euripide si extremismul homosexual, de Anton CONSTANTINESCU
(Material propus pentru publicare la data de: 24-01-2010)
Din articolele precedente am vazut cum fratia de arme a tinerilor luptatori din cetatilor grecesti, care luptau cot la cot de multe ori timp de decenii in razboaie s-a transformat treptat in ceva mai mult. Iliada lui Homer descrie aceasta relatie speciala incepand cu prietenia complexa dintre Achile si Patrocle, care de la inceput este cu totul altceva decat o simpla camaraderie. La moartea lui Patrocle, Achile il jeleste pe acesta nu cum ar jeli pe un simplu camarad de lupta, ci ca pe un iubit. Cazul Greciei Antice nu este singular, cum ar putea crede unii. Avem o multime de date provenite din antichiatatea altor popoare care ilustreaza acest fenomen. Amintesc faptul ca hititzii aveau exact aceeasi cutuma, iar celtii erau renumiti in antichitate prin faptul ca razboinicii lor dormeau in timpul razboaielor nu cu un singur adolescent in pat, cum faceau grecii de obicei, ci cu cate doi!
Chiar si azi exista dispute in privinta acestui obicei celtic, deoarece unii istorici au interpretat anumite texte in sensul ca si nevasta luptatorilor celti era prezenta in pat!
La mare distanta in timp, cunoastem cazul japonezilor care aveau o adoratie totala fatza de iubitii lor tineri, cunoscuti si sub numele de...ninja. Vom reveni la timpul potrivit la acest subiect.
Daca ne referim strict la istoria pre-crestina a Greciei Antice, vom vedea ca asemenea prietenii erotice erau regula, iar nu exceptia. De exemplu, la moartea prietenului sau cel mai bun (despre care stim cu totii, datorita istoricilor antici contemporani cu Alexandru Macedon, ca era in acelasi timp si iubitul din copilarie al lui Alexandru, pe nume Hefestion), Alexandru a avut reactii de durere extrema, frizand nebunia. El nici nu putea sa conceapa viata sa in absenta lui!
1. Euripide in tragedia greaca
Tragedia greaca este ilustrata cel mai bine de scriitorii Eschil, Sofocle si Euripide. Ea constituie un document important referitor la cultura Greciei antice si in nici un caz nu poate fi trecuta cu vederea cand ne referim la analiza mentalitatii grecilor din antichitate.
Euripide a fost unul din exponentii ei de marca, dar nu putem sa facem abstractie de faptul ca ne lipsesc multe date referitoare la scrierile lui. Imensa majoritate a operei lui, ca si a celorlalti scriitori de tragedie a fost pierduta. Uneori se pot gasi referinte la piesele pierdute sau distruse in mod voit de traditia crestina. Intre titlurile de piese pierdute se gasesc si unele care se refera in mod explicit la homosexualitatea greaca. Este usor de verificat aceasta constatare mai ales cand gasim referinte la Biblioteca din Alexandria si lucrarile care nu mai exista azi.
Stim putine lucruri despre acesti autori, dar unele anecdote au ajuns pana la noi. De exemplu stim ca Euripide il lua mereu peste picior pe Sofocle pentru faptul ca acesta iubea cu pasiune numai baietii. Euripide a facut mare haz cand un baiat "eromenos" i-a sterpelit lui Sofocle o mantie greceasca foarte scumpa, lasandu-l fara "mandria sa" pe care o aratat tuturor ca sa se laude.
La randul sau Sofocle a facut mult haz cand Euripide s-a indragostit lulea de un poet de 42 de ani, cu care a trait pana la moarte.
Ca orice grec, Euripide a fost casatorit (chiar de doua ori!), avand si trei copii (baieti toti trei).
Tocmai din acest motiv cred ca tirada unui personaj al sau, privind rolul femeilor in societatea greaca, prezinta un interes deosebit pentru noi.
La acest argument, mai adaug inca unul. Acest paragraf a aparut (ce surpriza!) si in limba romana, fiind tradus si citat chiar in cartea de sociologie (remarcabila) semnata de Dr. Sorin Spineanu-Dobrota si intitulata "Homosexualitatea: normal sau patologic" in editura Tritonic, Bucuresti.:
"O, Zeus, de ce ai pedepsit oamenii cu aceasta persoana insuportabila, femeea, aducand-o la lumina soarelui?
Daca voiai sa raspandesti rasa nemuritoare, nu femeilor trebuia sa le ceri mijlocul pentru asta: in schimbul aurului , fierului sau bronzului depus in temple, muritorii trebuiau sa cumpere seminte de copii, in valorea darului oferit, si sa traiasca in case ferite de amestecul feminin,...Moarte voua! Ura pentru femei nu mi-o voi potoli niciodata!"
Pentru homosexualii care sustin ca nu a existat niciodata in istorie extremism homosexual, acest text spune chiar contrariul. Iar pentru iudeo-crestinii care sustin ca homosexualitatea nu a fost niciodata decat un "viciu al unei minoritati", acest text sper ca le va inchide gura.
In practica, sa nu uitam ca in Grecia antica "ura fatza de femei" nu existat totusi decat la un nivel declarativ. Cu toata homosexualitatea lor, sa nu uitam ca grecii sustineau ca iubesc frumusetea, iar nu sexul. Cand prostituata Phrine a avut de comparut intr-un proces in care ea risca sa fie condamnata la moarte de juriul format din 501 de barbati atenieni, strategia ei a fost cu totul neobisnuita: si-a rupt, in toiul procesului, hainele de pe ea ca sa poata fi vazuta goala de catre toti acei barbati!
In consecinta juriul masculin a stabilit ca o femeie atat de frumoasa nu trebuie si nu poate sa fie condamnata la moarte!
Tactica acestei prostituate a iesit total victorioasa. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Phrine ar fi trait in vreo societate semita: evident ca nimeni nu ar fi putut sa o salveze de la uciderea cu pietre!
Deci sexualitatea grecilor era un tip de homosexualitate cu... asterix!
2. Iubire dirijata spre adolescenti si femei
Aceasta pare a fi caracterizarea cea mai corecta a iubirii grecilor. Desi, cum am vazut, exista diferente de la caz la caz.
Fac din nou o referire la asertiunea lui Socrate din dialogurile lui Platon, dupa care cei care iubesc femeile contribuie la cresterea populatiei pe cand cei care iubesc "partea barbateasca" contribuie la dezvoltarea culturala a societatii. Platon a mers chiar mai departe si a scris ca "numai in cetatile stapanite de barbari iubirea baietilor este interzisa". Pe atunci Platon se referea direct la orasele-cetati din Ionia, controlate de satrapi. El a adaugat ca in general sistemele tiranice, nedemocratice, dezaproba aceasta iubire care, dupa experienta tiranicizilor, este opusa democratiei. Dupa aceasta logica noi traim inca in "cetati stapanite de barbari"!
Evident ca aceasta interpretare practic cere si o discutie asupra valorilor morale si etice ale fiecarei societati. Discutie pe care o vom avea mai tarziu.
Va trebui sa discutam si despre unele din cele mai aprinse discutii in contradictoriu pe care psihologii si psihiatri de azi le au in prezent pe acest subiect!
Fapt este ca in antichitate, istoricul Xenophon citeaza cazul unei lupte in care comandantii unei unitati grecesti cer renuntarea la lurea de prizonieri, cand, impotriva ordinelor primite, multi soldati nu au renuntat la luarea unor baieti frumosi si a unor femei frumoase cu ei, de care soldatii erau indragostiti.
Cu alta ocazie, el descrie cum un luptator grec s-a indragostit puternic de un baiat pe care trebuia sa-l omoare. "Mai bine ucide-ma pe mine si salveaza viata acestui baiat frumos" a strigat soldatul. Dupa care si acel "baiat frumos" a cazut in genunchi ca sa-l roage pe comandant sa-l ierte si pe el si sa salveze si viata celui care s-a dovedit a-l iubi atat de mult. Evident ca inima comandantului s-a inmuiat si i-a salvat pe ambii.
3. Anthologia Graeca sau Anthologia Palatina
Sa ne imaginam ce a insemnat descoperirea acestei grupari de poezii scrise de "poeti minori" ai antichitatii.
In ce consta aceasta antologie de versuri?
Este vorba de o grupare de poezii avand subiecte foarte variate, din care deducem atitudinea anticilor in privinta unui numar mare de subiecte, de la iubirea heterosexuala (ilustrata in volumul 6), la iubirea homoerotica (ilustrata preponderent in volumul al 12-lea). Dar nu numai iubirea este discutata, ci subiecte cu mult mai largi, cum ar fi atitudinea lor fatza de "religia nazarineanului" (a se vedea "poemul funerar" al lui Paladas, in care acesta deplange ingroparea culturii antice de catre crestinism, unde poetul afirma ca de acum suntem "morti si ingropati, "noi grecii".
Datorita complexitatii sale, acest volum merita o atentie speciala.
Interesant fapt: acest volum a aparut si in limba romana in mod partial.
Traducatatoarea sa in romaneste sau mai bine spus "tradatoarea sa" nu considera necesa sa se scuze pentru cenzura feroce de tip crestin pe care a aplicat-o in selectarea poeziilor traduse.
A facut aceasta traducatoare gestul respectiv din cauza cenzurii comuniste? Nici vorba!
Pentru ca ea a aplicat principiile crestine in modul in care a selectat poemele traduse.
Daca sunt homoerotice, sunt ale satanei; daca sunt heterocentrice, sunt ale lui dumnezeu.
Punct si va urma.
Chiar si azi exista dispute in privinta acestui obicei celtic, deoarece unii istorici au interpretat anumite texte in sensul ca si nevasta luptatorilor celti era prezenta in pat!
La mare distanta in timp, cunoastem cazul japonezilor care aveau o adoratie totala fatza de iubitii lor tineri, cunoscuti si sub numele de...ninja. Vom reveni la timpul potrivit la acest subiect.
Daca ne referim strict la istoria pre-crestina a Greciei Antice, vom vedea ca asemenea prietenii erotice erau regula, iar nu exceptia. De exemplu, la moartea prietenului sau cel mai bun (despre care stim cu totii, datorita istoricilor antici contemporani cu Alexandru Macedon, ca era in acelasi timp si iubitul din copilarie al lui Alexandru, pe nume Hefestion), Alexandru a avut reactii de durere extrema, frizand nebunia. El nici nu putea sa conceapa viata sa in absenta lui!
1. Euripide in tragedia greaca
Tragedia greaca este ilustrata cel mai bine de scriitorii Eschil, Sofocle si Euripide. Ea constituie un document important referitor la cultura Greciei antice si in nici un caz nu poate fi trecuta cu vederea cand ne referim la analiza mentalitatii grecilor din antichitate.
Euripide a fost unul din exponentii ei de marca, dar nu putem sa facem abstractie de faptul ca ne lipsesc multe date referitoare la scrierile lui. Imensa majoritate a operei lui, ca si a celorlalti scriitori de tragedie a fost pierduta. Uneori se pot gasi referinte la piesele pierdute sau distruse in mod voit de traditia crestina. Intre titlurile de piese pierdute se gasesc si unele care se refera in mod explicit la homosexualitatea greaca. Este usor de verificat aceasta constatare mai ales cand gasim referinte la Biblioteca din Alexandria si lucrarile care nu mai exista azi.
Stim putine lucruri despre acesti autori, dar unele anecdote au ajuns pana la noi. De exemplu stim ca Euripide il lua mereu peste picior pe Sofocle pentru faptul ca acesta iubea cu pasiune numai baietii. Euripide a facut mare haz cand un baiat "eromenos" i-a sterpelit lui Sofocle o mantie greceasca foarte scumpa, lasandu-l fara "mandria sa" pe care o aratat tuturor ca sa se laude.
La randul sau Sofocle a facut mult haz cand Euripide s-a indragostit lulea de un poet de 42 de ani, cu care a trait pana la moarte.
Ca orice grec, Euripide a fost casatorit (chiar de doua ori!), avand si trei copii (baieti toti trei).
Tocmai din acest motiv cred ca tirada unui personaj al sau, privind rolul femeilor in societatea greaca, prezinta un interes deosebit pentru noi.
La acest argument, mai adaug inca unul. Acest paragraf a aparut (ce surpriza!) si in limba romana, fiind tradus si citat chiar in cartea de sociologie (remarcabila) semnata de Dr. Sorin Spineanu-Dobrota si intitulata "Homosexualitatea: normal sau patologic" in editura Tritonic, Bucuresti.:
"O, Zeus, de ce ai pedepsit oamenii cu aceasta persoana insuportabila, femeea, aducand-o la lumina soarelui?
Daca voiai sa raspandesti rasa nemuritoare, nu femeilor trebuia sa le ceri mijlocul pentru asta: in schimbul aurului , fierului sau bronzului depus in temple, muritorii trebuiau sa cumpere seminte de copii, in valorea darului oferit, si sa traiasca in case ferite de amestecul feminin,...Moarte voua! Ura pentru femei nu mi-o voi potoli niciodata!"
Pentru homosexualii care sustin ca nu a existat niciodata in istorie extremism homosexual, acest text spune chiar contrariul. Iar pentru iudeo-crestinii care sustin ca homosexualitatea nu a fost niciodata decat un "viciu al unei minoritati", acest text sper ca le va inchide gura.
In practica, sa nu uitam ca in Grecia antica "ura fatza de femei" nu existat totusi decat la un nivel declarativ. Cu toata homosexualitatea lor, sa nu uitam ca grecii sustineau ca iubesc frumusetea, iar nu sexul. Cand prostituata Phrine a avut de comparut intr-un proces in care ea risca sa fie condamnata la moarte de juriul format din 501 de barbati atenieni, strategia ei a fost cu totul neobisnuita: si-a rupt, in toiul procesului, hainele de pe ea ca sa poata fi vazuta goala de catre toti acei barbati!
In consecinta juriul masculin a stabilit ca o femeie atat de frumoasa nu trebuie si nu poate sa fie condamnata la moarte!
Tactica acestei prostituate a iesit total victorioasa. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Phrine ar fi trait in vreo societate semita: evident ca nimeni nu ar fi putut sa o salveze de la uciderea cu pietre!
Deci sexualitatea grecilor era un tip de homosexualitate cu... asterix!
2. Iubire dirijata spre adolescenti si femei
Aceasta pare a fi caracterizarea cea mai corecta a iubirii grecilor. Desi, cum am vazut, exista diferente de la caz la caz.
Fac din nou o referire la asertiunea lui Socrate din dialogurile lui Platon, dupa care cei care iubesc femeile contribuie la cresterea populatiei pe cand cei care iubesc "partea barbateasca" contribuie la dezvoltarea culturala a societatii. Platon a mers chiar mai departe si a scris ca "numai in cetatile stapanite de barbari iubirea baietilor este interzisa". Pe atunci Platon se referea direct la orasele-cetati din Ionia, controlate de satrapi. El a adaugat ca in general sistemele tiranice, nedemocratice, dezaproba aceasta iubire care, dupa experienta tiranicizilor, este opusa democratiei. Dupa aceasta logica noi traim inca in "cetati stapanite de barbari"!
Evident ca aceasta interpretare practic cere si o discutie asupra valorilor morale si etice ale fiecarei societati. Discutie pe care o vom avea mai tarziu.
Va trebui sa discutam si despre unele din cele mai aprinse discutii in contradictoriu pe care psihologii si psihiatri de azi le au in prezent pe acest subiect!
Fapt este ca in antichitate, istoricul Xenophon citeaza cazul unei lupte in care comandantii unei unitati grecesti cer renuntarea la lurea de prizonieri, cand, impotriva ordinelor primite, multi soldati nu au renuntat la luarea unor baieti frumosi si a unor femei frumoase cu ei, de care soldatii erau indragostiti.
Cu alta ocazie, el descrie cum un luptator grec s-a indragostit puternic de un baiat pe care trebuia sa-l omoare. "Mai bine ucide-ma pe mine si salveaza viata acestui baiat frumos" a strigat soldatul. Dupa care si acel "baiat frumos" a cazut in genunchi ca sa-l roage pe comandant sa-l ierte si pe el si sa salveze si viata celui care s-a dovedit a-l iubi atat de mult. Evident ca inima comandantului s-a inmuiat si i-a salvat pe ambii.
3. Anthologia Graeca sau Anthologia Palatina
Sa ne imaginam ce a insemnat descoperirea acestei grupari de poezii scrise de "poeti minori" ai antichitatii.
In ce consta aceasta antologie de versuri?
Este vorba de o grupare de poezii avand subiecte foarte variate, din care deducem atitudinea anticilor in privinta unui numar mare de subiecte, de la iubirea heterosexuala (ilustrata in volumul 6), la iubirea homoerotica (ilustrata preponderent in volumul al 12-lea). Dar nu numai iubirea este discutata, ci subiecte cu mult mai largi, cum ar fi atitudinea lor fatza de "religia nazarineanului" (a se vedea "poemul funerar" al lui Paladas, in care acesta deplange ingroparea culturii antice de catre crestinism, unde poetul afirma ca de acum suntem "morti si ingropati, "noi grecii".
Datorita complexitatii sale, acest volum merita o atentie speciala.
Interesant fapt: acest volum a aparut si in limba romana in mod partial.
Traducatatoarea sa in romaneste sau mai bine spus "tradatoarea sa" nu considera necesa sa se scuze pentru cenzura feroce de tip crestin pe care a aplicat-o in selectarea poeziilor traduse.
A facut aceasta traducatoare gestul respectiv din cauza cenzurii comuniste? Nici vorba!
Pentru ca ea a aplicat principiile crestine in modul in care a selectat poemele traduse.
Daca sunt homoerotice, sunt ale satanei; daca sunt heterocentrice, sunt ale lui dumnezeu.
Punct si va urma.
No comments:
Post a Comment